Șefa Curții de Apel București, declarații din timpul în care Kovesi conducea DNA: „O procuror a venit la birou și mi-a sugerat soluția pe care trebuie să o ofer”

Mărturii din epoca Kovesi

În acea perioadă când Laura Codruța Kovesi conducea Direcția Națională Anticorupție (DNA), au apărut numeroase mărturii ce conturează o imagine nuanțată a activităților din cadrul acestei instituții. Anumiți judecători au relatat întâlniri și discuții desfășurate în birourile DNA, unde le-au fost prezentate dosare și li s-a sugerat direcția pe care anchetele ar trebui să o urmeze. Aceste dovezi au fost adesea însoțite de critici vizavi de metodele de lucru și de presiunile subtile sau directe exercitate asupra judecătorilor pentru a obține decizii favorabile acuzării.

Un exemplu relevant este mărturia președintei Curții de Apel București, care a relatat o situație în care o procuror din DNA s-a prezentat la biroul ei, indicând soluția pe care aceasta ar trebui să o adopte într-un anumit caz. Această întâmplare a suscitat întrebări legate de independența justiției și a evidențiat tensiunile dintre procurori și judecători în contextul luptei împotriva corupției din România.

Aceste relatări au fost interpretate de unii ca dovezi ale unei culturi instituționale în care influențarea și presiunea asupra deciziilor judecătorești erau uzuale. În contrast, alții au argumentat că astfel de mărturii reflectă doar incidente izolate și nu ar trebui să afecteze eforturile și rezultatele pozitive obținute de DNA sub tutela lui Kovesi. În orice caz, aceste mărturii au contribuit la o discuție extinsă referitoare la transparență și corectitudine în actul de justiție din România în acea epocă.

Interacțiunea cu procurorii DNA

În interacțiunile cu procurorii DNA, judecătorii au simțit adesea o presiune subtilă, dar constantă, pentru a adopta soluții care să susțină acțiunile de urmărire penală. Unii magistrați au menționat întâlniri oficiale și neoficiale, în care li s-au prezentat detalii din dosare sensibile, iar discuțiile s-au centrat pe obținerea unor hotărâri care să sprijine strategia acuzării. În aceste situații, procurorii evitau să ofere indicații clare, preferând să sugereze sau să lase să se înțeleagă ce ar fi decizia „corectă”.

Un alt aspect al interacțiunii cu procurorii DNA era legat de tonul și comportamentul acestora în cadrul întâlnirilor. Anumiți judecători au descris o atmosferă tensionată, în care se simțeau evaluați în funcție de receptivitatea lor față de argumentele avansate de procurori. Această dinamică a creat uneori o barieră între cele două părți, dând naștere unui sentiment de neîncredere și competiție în locul unei colaborări constructive.

Totuși, au existat și momente în care colaborarea cu procurorii DNA s-a dovedit a fi benefică pentru clarificarea unor aspecte complicate din dosare. În astfel de situații, discuțiile directe și deschise au facilitat o mai bună înțelegere a contextului și a probelor, ajutând la luarea unor decizii fundamentate. Cu toate acestea, astfel de experiențe pozitive au fost umbrite de cazurile în care presiunea și influența au fost resimțite mai intens, afectând percepția generală asupra independenței justiției.

Presiunile asupra deciziilor judecătorești

Presiunile exercitate asupra deciziilor judecătorești au constituit un subiect delicat și controversat în perioada în care DNA era condus de Kovesi. Numeroși judecători au raportat că au resimțit presiuni directe sau indirecte din partea procurorilor pentru a lua decizii favorabile acuzațiilor lansate de DNA. Aceste influențe nu erau întotdeauna exprimate deschis, ci se manifestau prin sugestii subtile sau prin promovarea insistentă a argumentelor procurorilor, pentru a influența rezultatul proceselor.

Un caz frecvent menționat de magistrați a fost acela al întâlnirilor informale, organizate adesea în afara cadrului oficial, unde se discutau cazuri semnificative. În aceste întâlniri, judecătorii se aflau în situații delicate, fiind nevoiți să jongleze cu așteptările procurorilor și cu obligațiile lor de a respecta legea și de a lua decizii independente. Presiunea simțită în astfel de circumstanțe era amplificată de notorietatea publică a unor cazuri și de interesul mediatic intens, care alimentau percepția că justiția trebuie să ofere rezultate rapide și incisive.

De asemenea, unii judecători au raportat că au fost confruntați cu amenințări mai subtile, cum ar fi insinuările referitoare la cariera lor sau reputația profesională, în cazul în care nu se conformau așteptărilor procurorilor. Aceste tactici au creat un climat de frică și incertitudine, care a afectat încrederea în sistemul de justiție și a ridicat întrebări serioase referitoare la integritatea procesului decizional.

În fața acestor presiuni, anumiți magistrați au ales să reziste și să își protejeze independența, refuzând să cedeze în fața influențelor externe. Aceștia au subliniat importanța respectării principiilor etice și a separației puterilor în stat, ca bază a unei justiții corecte și imparțiale. Totuși, nu toți judecătorii au reușit să facă față acestor provocări.

Impactul asupra justiției din România

Impactul acestor practici asupra justiției din România a fost semnificativ și pe termen lung. Încrederea publicului în sistemul judiciar a fost substanțial afectată, pe măsură ce au ieșit la iveală dezvăluiri referitoare la presiuni exercitate asupra magistraților. Mulți cetățeni au început să își piardă credința în imparțialitatea și corectitudinea deciziilor judecătorești, suspectând că acestea ar putea fi influențate de factori externi, mai degrabă decât de probele prezentate în fața instanței.

Acest climat de neîncredere a generat o serie de modificări și reforme în cadrul sistemului judiciar, menite să restabilească integritatea și transparența procesului decizional. S-au intensificat eforturile de a asigura independența judecătorilor, prin măsuri care să prevină intervențiile externe și să protejeze magistrații de presiuni nejustificate. De asemenea, au fost implementate programe de formare și dezvoltare profesională pentru judecători, cu scopul de a întări cunoștințele și abilitățile necesare pentru o evaluare obiectivă și independentă a cazurilor.

Pe termen lung, aceste măsuri au contribuit la crearea unui cadru mai solid și mai rezistent pentru justiția din România, deși provocările nu au fost complet eradicate. Dezbaterea publică și supravegherea atentă a activității judiciare au rămas esențiale pentru a asigura că lecțiile trecutului sunt bine conștientizate și că sistemul judiciar continuă să progreseze în direcția unei transparențe și responsabilități dorite.

În plus, experiențele din timpul lui Kovesi au servit ca un semnal de alarmă pentru alte instituții de stat, subliniind necesitatea unui echilibru între puteri și a unei colaborări constructive între diversele entități ale sistemului de justiție. Aceste lecții au fost integrate în strategii mai ample de reformă a justiției, vizând asigurarea faptului că fiecare componentă a sistemului funcționează în mod eficient.

Sursa articol / foto: https://news.google.com/home?hl=ro&gl=RO&ceid=RO%3Aro