Acțiunile Rusiei în Europa devin din ce în ce mai sfidătoare, incluzând atacuri asupra infrastructurii și intruziuni ale dronelor în spațiul aerian al NATO, precum și confruntări maritime. Guvernele europene încep să recunoască mai des responsabilitatea Moscovei și își consolidează capacitățile de apărare. Totuși, rămâne o întrebare esențială: ce tip de reacție ar putea determina Kremlinul să renunțe?
De la atacuri cibernetice la sabotaje fizice
Interferențele în alegeri, atacurile cibernetice, bruiajul GPS și campaniile de dezinformare erau deja recunoscute de statele NATO înainte de declanșarea invaziei în Ucraina. De atunci, activitățile atribuite Rusiei s-au amplificat semnificativ. Un studiu menționat de sursa ucraineană a relevat 151 de incidente pe teritoriul european din momentul invaziei până în martie 2026.
Printre cele mai recente evenimente se numără descoperirea unor drone încărcate cu explozibil pe aeroportul din Leipzig, într-un presupus plan de sabotaj pus la cale de Moscova. De asemenea, articolul menționează incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian al țărilor NATO și un incident în care o navă de război rusă a tras rachete de semnalizare către un elicopter militar danez.
Autoritățile germane au acuzat oficial pentru prima dată Rusia de organizarea unui atac fizic asupra infrastructurii germane în incidentul de la Leipzig. Kaupo Rosin, șeful serviciilor de informații din Estonia, a afirmat că termenul „război hibrid” minimizează realitatea, solicitând liderilor europeni să discute despre „terorismul sponsorizat de stat”. Kaja Kallas, șefa diplomației UE, a subliniat că această campanie prezintă „toate semnele terorismului sponsorizat de stat”.
Unde este linia roșie?
Atacurile au scopul de a induce frică, de a perturba sprijinul pentru Ucraina și de a evalua limitele până la care Moscova poate avansa fără a fi confruntată cu un răspuns puternic, conform oficialilor și experților citați. Julian Pawlak, expert în cadrul Institutului German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, a subliniat un „gol în capacitatea de descurajare”: Europa dispune de măsuri de reacție la incidente, dar nu are un răspuns clar în intervalul dintre acestea și o reacție militară. Această lentă și slabă reacție a statelor europene permite Rusiei să testeze „cât de departe poate merge”, a afirmat el.
O altă problemă este identificarea responsabilității. Moscova folosește adesea intermediari, inclusiv persoane recrutate prin Telegram, a explicat Anastasia Pociumban, specialistă în amenințări hibride la Consiliul German pentru Relații Externe. Ea a adăugat că statele uneori profită de timpul necesar investigațiilor pentru a amâna măsuri costisitoare sau pentru a evita panică.
NATO a clarificat încă din 2016 că un atac hibrid ar putea activa articolul 5, care se referă la apărarea colectivă. Totuși, nu există o definiție exactă a atacului care ar depăși această limită. Pawlak se întreabă dacă liderii europeni știu cu adevărat unde se află această linie roșie.
Europa se apără mai bine. Cum poate descuraja Rusia?
Apărarea împotriva dronelor se îmbunătățește la granițele NATO, iar marinele europene devin mai atente la protecția infrastructurii maritime, unele state oprind navele suspectate că aparțin flotei rusești. Problema rămâne prevenirea unui atac viitor.
După ce a acuzat Rusia în cazul de la Leipzig, Germania a decis să închidă un consulat rus, să restricționeze accesul la vize pentru cetățenii ruși și să ofere sprijin suplimentar Ucrainei. Edward Lucas, jurnalist britanic și analist de securitate, consideră că aceste măsuri ar fi trebuit implementate mult mai devreme, după anexarea Crimeei în 2014.
Experții intervievați de Kiev Independent sunt de acord că atacurile trebuie să devină mai costisitoare pentru Moscova, însă propun soluții variate. Pawlak sugerează stabilirea unor consecințe clare: dacă Rusia întreprinde o anumită acțiune, statele europene ar trebui să comunice dinainte ce măsuri vor lua, cum ar fi un nou transport de arme pentru Ucraina.
Lucas propune o reacție mai puțin predictibilă, constând în măsuri coordonate între mai multe țări. De exemplu, un sabotaj ar putea fi urmat de o anchetă privind spălarea banilor într-un stat și de reținerea unei nave nesigure în altul. În opinia sa, o astfel de reacție ar demonstra Kremlinului că Europa „s-a trezit”.
Cu toate acestea, Lucas avertizează că statele europene trebuie să fie pregătite să-și susțină răspunsurile până la capăt, inclusiv în cazul în care Rusia amenință cu escaladarea. Dacă un stat reacționează și apoi se retrage la prima amenințare, efectul ar putea fi contrar intențiilor.
Cazurile anterioare ilustrează dificultățile cu care se confruntă statele aflate în prima linie atunci când acționează singure. În 2022, Lituania a restricționat tranzitul de bunuri sancționate către Kaliningrad, dar amenințările Rusiei au dus la presiuni pentru relaxarea acestei măsuri. Ulterior, Estonia a încercat să oprească un petrolier suspectat de a încălca sancțiunile, dar intervenția unui avion de luptă rus a împiedicat abordarea navei.
Astfel, Lucas propune o reacție comună: în cazul în care Rusia încalcă spațiul aerian al Estoniei, reacția ar putea veni și din partea Suediei, Germaniei sau Marii Britanii. În acest fel, țara direct vizată nu ar suporta singură riscurile confruntării cu Moscova.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/nu-mai-este-un-razboi-hibrid-sabotajele-atribuite-rusiei-devin-tot-mai-indraznete-iar-europa-nu-stie-unde-sa-traseze-linia-rosie
Sursa foto: Vyacheslav Argenberg / Wikimedia Commons / CC BY 4.0


