Lipsa banilor nu afectează doar portofelul, ci și capacitatea de a gândi clar. Rodica Ianole-Călin, expert în economie comportamentală, explică mecanismele prin care penuria financiară și presiunea timpului îngustează atenția și reduc performanța cognitivă. Informațiile provin dintr-o analiză semnată de jurnalistul Dan Popa în newsletterul „Economix” de la HotNews.
Cum sărăcia consumă puncte de IQ
Un studiu publicat în revista Science a demonstrat că grijile financiare au un cost cognitiv măsurabil. Participanților li s-a cerut să se gândească la o reparație auto care costa fie 150 de dolari, fie 1.500 de dolari, după care au susținut teste de raționament. La suma mică, nivelul venitului nu a influențat rezultatele. La suma mare, persoanele cu venituri reduse au performat semnificativ mai slab.
Ianole-Călin descrie astfel mecanismul:
„E ca și cum o parte din capacitatea lor cognitivă s-ar focaliza pe tipul ăsta de problemă.”
Rodica Ianole-Călin, expert în economie comportamentală
Același studiu a urmărit cultivatori de trestie de zahăr din India, testați atât înainte, cât și după recoltă. Înainte de recoltă, când întregul venit anual depindea de rezultat, performanța lor cognitivă era mai scăzută. Costul a fost estimat la aproximativ 13 puncte de IQ. Ianole-Călin precizează că abilitățile nu dispar efectiv, ci că persoana se comportă ca și cum capacitatea sa ar fi mai mică. La americanii cu venituri reduse, diferența de IQ nu a fost la fel de pronunțată, dar a apărut un alt efect: în perioada de dinaintea salariului, oamenii devin mai puțin răbdători, acceptă mai ușor sume mai mici și nu mai gândesc pe termen lung.
Fenomenul poartă numele de efect de tunel: atenția se concentrează exclusiv asupra problemei urgente, blocând orice perspectivă mai largă. Cel care știe că a doua zi trebuie să plătească o rată mare la bancă nu se mai poate gândi la altceva pe parcursul întregii zile. Ianole-Călin subliniază că presiunea nu ne face mai puternici în momentul în care o trăim, ci doar dacă ne pregătim din timp și avem o plasă de siguranță construită anterior.
Soluțiile concrete propuse de expertă includ plata automată a facturilor, pentru a evita intrarea repetată în tunel, evitarea programării sarcinilor creative în zilele în care sosesc facturile și păstrarea unei evidențe sincere a momentelor în care s-a intrat în această stare. Adversarul real, spune ea, este o formă de naivitate rezumată în gândul „lasă că mă descurc eu”:
„Evident, dovezile îmi spun că nu prea mă descurc și atunci încerc să aranjez mediul mai bine.”
Rodica Ianole-Călin, expert în economie comportamentală
Eficiența sub presiune și iluziile ei
Mulți oameni susțin că lucrează cel mai bine când sunt presați de timp. Ianole-Călin observă că această percepție nu poate fi verificată, deoarece ne lipsește scenariul alternativ — nu știm cum ar fi arătat rezultatul fără presiune. Concluzia ei este că oamenii pot fi mai eficienți în aceste condiții, dar nu neapărat mai buni. Presiunea concentrează atenția pentru că elimină orice altă opțiune, însă ce rămâne neverificat sunt greșelile: se livrează sub presiune, dar nu se mai analizează ce și cât s-a greșit.
Același mecanism funcționează și în cazul învățatului intensiv înainte de examene. Informațiile acumulate în grabă se șterg rapid, similar memoriei pe termen scurt a unui calculator. Rezultatele superioare vin din învățarea distribuită în timp și din termene stabilite de propria persoană, nu din cel impus de profesor.
Prima de sărăcie și cum se poate gestiona bugetul limitat
Sfatul clasic pentru cei cu puțini bani înainte de salariu — să cumpere în cantități mari, deoarece este mai ieftin — este corect în teorie, dar inaplicabil în practică, deoarece persoana nu dispune de lichiditate pentru a plăti în avans. Costul acestor oportunități ratate are un nume: prima de sărăcie. În Marea Britanie, potrivit Ianole-Călin, aceasta ar fi calculată la aproximativ 400–500 de lire. Există și riscul ca oamenii să se împrumute în condiții dezavantajoase pentru a profita de o reducere, ajungând să plătească mai mult pe dobândă decât valorează produsul.
Alternativele mai realiste includ achiziția de produse neperisabile, împărțirea cumpărăturilor cu alte persoane și valorificarea ofertelor plasate aproape de zilele de salariu. Pentru cei care nu au bani de economisit, primul pas este întocmirea listei cheltuielilor fixe și evaluarea regularității cu care intră veniturile. Uneori, achitarea la timp a datoriilor este mai eficientă decât economisirea, dat fiind că penalitățile la carduri sunt ridicate. Banii se împart pe categorii o singură dată, în momentul în care intră — în subconturi sau, mai simplu, în plicuri separate. Planificarea trebuie făcută într-un moment de calm, nu sub presiune.
Pentru managerii ale căror echipe trăiesc în urgență permanentă, Ianole-Călin propune trei întrebări de verificat. Prima privește ce comportamente sunt recompensate: dacă sunt valorizați cei care salvează situații de criză, vor apărea tot mai multe astfel de situații, în timp ce cei care livrează la timp și fără agitație merită cel puțin aceeași atenție. A doua întrebare vizează întreruperile, care fragmentează ritmul de lucru și generează urgențe artificiale. A treia se referă la lista urgențelor din ultima lună: câte dintre ele erau cu adevărat în afara oricărui control, și câte seamănă cu iarna care surprinde an de an, deși sosirea ei este previzibilă.
Sursa articol: https://hotnews.ro/sub-presiune-nu-lucram-mai-bine-doar-mai-repede-spune-un-expert-in-economie-comportamentala-2398647
Sursa foto: Manuel Camacho-Navarro / Pexels


