Documentarul „NAZA”, realizat de The Guardian și regizat de Yuval Abraham și Rachel Szor, a fost lansat în cinematografele din România în acest weekend. Filmul ilustrează cum, prin intermediul dronelor, algoritmilor și deciziilor luate de inteligența artificială, viețile civililor din Gaza sunt distruse într-o clipă, odată cu țintele vizați.
- HotNews a avut o discuție cu Monica Felea și Ștefan Bradea, fondatorii companiei Bad Unicorn, care au menționat că aducerea acestui documentar în România „a fost o alegere riscantă”.
Filmarea evidențiază cum civilii devin NAZA, un termen care se referă la „daune colaterale”. Conform documentarului, armata israeliană consideră un număr estimat de victime civile ca fiind acceptabile în cazul unui bombardament. Când viețile oamenilor sunt reduse la statistici, acestea își pierd însemnătatea și valoarea, așa cum recunosc și unii dintre cei intervievați. Aceștia afirmă că „10 NAZA” reprezintă până la zece civili care pot fi uciși pentru o singură țintă, iar în cazul unei ținte de mare valoare, s-a aprobat un număr de „500 de NAZA”. Procesul de dezumanizare nu începe neapărat din ură, ci din banalizarea crimei și din obișnuință, ceea ce este reflectat și în mărturiile soldaților israelieni.
Tehnologia „Unde-i tata?”
Un segment impresionant din documentar este cel care descrie o tehnologie de urmărire denumită „Unde-i tata?”, utilizată de armata israeliană în Gaza. Aceasta analizează conversațiile copiilor cu rudele pentru a verifica dacă tații considerați ținte sunt acasă. Un soldat povestește cum a aplicat această tehnică unei fetițe de 12 ani. Odată ce fetița a confirmat că tatăl ei s-a întors, o bombă a fost lansată și a distrus locuința lor.
Dezumanizarea ilustrată în „NAZA” nu provine din imagini șocante de distrugere, ci din scene banale ale vieții de zi cu zi care se desfășoară în apropierea unei catastrofe umanitare. Jurnalistul israelian Yuval Abraham a realizat interviuri cu membri ai armatei israeliene, care au detaliat atacurile aeriene ce au dus la moartea a zeci de mii de civili palestinieni în Gaza, în urma atacurilor Hamas din 7 octombrie 2023. În această context, documentarul arată cum sunt luate deciziile de ucidere în masă și amploarea devastatoare a morților în rândul civililor.
Potrivit documentarului, de la 7 octombrie, peste 73.000 de palestinieni au fost uciși în Gaza, iar numărul victimelor continuă să crească. Regizorii Yuval Abraham și Rachel Szor, ambii israelieni, au fost criticați în Israel, iar premierul Benjamin Netanyahu a amenințat că le va retrage cetățenia. ONU a catalogat conflictul din Gaza drept genocid, o afirmație contestată de autoritățile din Tel Aviv.
În acest context, a devenit un act de curaj să distribui documentarul „NAZA”. Monica Felea și Ștefan Bradea au discutat despre provocările de a aduce un film care stârnește controverse, dar care are potențialul de a schimba perspectiva asupra situației din Gaza. Bad Unicorn a fost desemnat Distribuitorul European al Anului la Berlin în acest an.
În sala de cinema, spectatorii ascultă mărturii emoționante, în timp ce pe ecran apar imagini din Tel Aviv, prezentând cetățeni israelieni care își desfășoară activitățile cotidiene. Nu cu mult timp în urmă, viața în Gaza era similară.
„Un producător precum The Guardian nu își asumă jumătăți de adevăr”
HotNews: – Când ați vizionat prima dată „NAZA” și când ați decis că Bad Unicorn trebuie să îl aducă în România? A fost o decizie rapidă sau una luată în urma unor discuții extinse?
Ștefan Bradea: – Am vizionat filmul în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, unde a avut premiera mondială. Decizia a fost luată în aproximativ două zile, deoarece ne-am dorit să îl vedem cu toții și să decidem împreună. Discuția a fost scurtă, deoarece eram toți de acord că este un film pe care vrem să-l prezentăm publicului din România. Nu a fost o alegere dificilă care să necesite dezbateri lungi.
– Care au fost motivele principale pentru care ați acceptat acest film, având în vedere că subiectul este extrem de sensibil?
Monica Felea: – În general, portofoliul nostru include filme incomode, cu teme sociale, politice sau psihologice. Facem aceste alegeri deoarece considerăm că fiecare persoană are dreptul să vadă cu proprii ochi și să gândească liber. Am realizat că va fi un film care va genera multe discuții și controverse în perioada următoare. De asemenea, avem capacitatea de a-l aduce în fața unui public din România care este obișnuit cu subiecte complicate.
A fost important că filmul este realizat de doi jurnaliști, dar și că provine de la The Guardian, o instituție de prestigiu în jurnalism, care garantează corectitudinea documentării. Un producător precum The Guardian nu își asumă jumătăți de adevăr, având în spate o istorie de 100 de ani de încredere și prestigiu profesional.
Pentru cei care au urmărit anchetele din The Guardian sau alte publicații, faptele prezentate în „NAZA” nu sunt noi, dar pentru publicul general pot fi copleșitoare.
„A fost o alegere riscantă”
HotNews: – V-ați gândit, în momentul deciziei, că „NAZA” ar putea reprezenta o alegere riscantă pentru un distribuitor independent? Care erau riscurile identificate?
Monica Felea: – Contextul actual este extrem de polarizant, iar viața noastră se desfășoară între extreme violente. Este un moment în care rațiunea este greu de auzit, iar alegerea unei părți este complicată, dar imposibil să nu alegi.
A fost o alegere riscantă, da, am conștientizat asta. „NAZA” abordează o realitate contemporană dureroasă. Suntem martorii unor evenimente oribile, iar oamenii sunt furioși, existând numeroase narațiuni. Când alegi un astfel de film, îți asumi atât criticile, cât și aplauzele. Riscurile vin și din colaborările cu partenerii din distribuție, care trebuie să-și asume același lucru.
„Pentru unii parteneri a fost un subiect prea politic”
– După anunțul că Bad Unicorn va distribui documentarul în România, ce reacții ați primit? V-au surprins în vreun fel?
Ștefan Bradea: – Am avut mult mai multe reacții decât ne așteptam, ceea ce ne-a surprins. La nivel de social media, nu am mai avut niciodată atât de multe reacții la anunțul unui film. La început, peste 80% din reacții au fost pozitive din partea comunității noastre. Oameni care așteptau acest film, mulți dintre ei fiind deja informați despre ceea ce s-a întâmplat la Veneția. Apoi, pe măsură ce vestea s-a răspândit, a venit și un val de dezaprobat, chiar de furie și violență. Am moderat comentariile agresive, dar am lăsat discuțiile să continue.
Însă comentariile actuale nu sunt relevante. Ne interesează mai mult discuțiile ulterioare, de aceea am dori ca oamenii să vină să vadă filmul la cinema. Dacă se discută atât de mult despre un film, ar fi bine să-l vedem înainte.
– Cum au reacționat cinematografele când le-ați propus filmul? A existat vreun cinematograf care să refuze explicit programarea filmului din cauza subiectului?
Ștefan Bradea: – Credem că fiecare are datoria de a face cea mai bună alegere pentru el. Majoritatea cinematografelor din România sunt afaceri care trebuie să supraviețuiască, iar fiecare decide în funcție de diverși factori. Colaborăm de mai bine de nouă ani cu toate tipurile de săli de cinema, iar relația noastră se bazează pe respect reciproc.
Pentru unii parteneri, subiectul filmului a fost considerat prea politic, iar altele au ridicat obstacole specifice filmelor independente. Am fi putut avea mai mulți parteneri pentru acest proiect, dar ceea ce contează este că am găsit parteneri deschiși care au programat filmul chiar și în multiplexuri sau în orașe mai mici.
Ne cunoaștem partenerii și, la fel cum ei nu au așteptări de la alegerile noastre, nici noi nu avem pretenții de la alegerile lor. Noi eram datori publicului nostru să aducem „NAZA”.
„Nu este primul film pe care îl distribuim care vorbește despre realități inconfortabile”
– V-a fost teamă să aduceți „NAZA” în România? Dacă da, de ce v-a fost cel mai teamă: de reacțiile publicului, de presiuni asupra cinematografelor, de atacuri online sau de riscuri comerciale?
Monica Felea: – Nu este primul film pe care îl distribuim care abordează realități incomode. Am avut experiențe cu regizori renegați sau exilați. Am distribuit filme precum „Colectiv”, „The Seed of the Sacred Fig” și multe altele. La început, am avut momente dificile, dar suntem pregătiți să gestionăm proiecte provocatoare. Teama este un ingredient pe care l-am transformat într-un avantaj, provocându-ne să facem lucrurile mai bine.
– Ce ați dori să se întâmple după ce oamenii vizionează „NAZA” în România? Ce ar trebui să se întâmple în următoarele luni pentru a simți că a meritat să-l aduceți aici?
Ștefan Bradea: – Simplul fapt că filmul va putea fi vizionat înseamnă că a meritat. Fiecare va decide cum să privească realitatea, nu ne propunem să schimbăm opinii.
De aproape zece ani, am ales filme care reflectă realitatea, chiar și atunci când aceasta este incomodă. „NAZA” nu este o excepție, ci o continuare naturală. Ne dorim ca spectatorii să plece cu întrebări, nu cu răspunsuri gata oferite. Sperăm ca acest film să genereze conversații pe care altfel nu le-am fi avut. Filmul este bazat pe mărturii, iar publicul din România merită să le audă și să decidă singur ce să facă cu ele.
Sursa articol: https://hotnews.ro/detaliu-tulburator-din-documentarul-naza-ce-face-tehnologia-unde-i-tata-pe-care-armata-israeliana-e-acuzata-ca-o-foloseste-in-gaza-2371865
Sursa foto: Bryantbob / Wikimedia Commons / CC BY-SA 3.0


