Am scos zilele trecute o bancnotă de o sută de lei din portofel și, pentru câteva secunde, am avut senzația că țin în mână mai puțin decât scria pe ea. Bancnota era aceeași, cu cifra 100 bine cunoscută, numai că lista mea de cumpărături devenise între timp mai scumpă. La casă, diferența dintre cele două lucruri se vede repede.
Pe hârtie, răspunsul este simplu. O bancnotă de o sută de lei valorează o sută de lei. În viața de zi cu zi, însă, valoarea banilor este dată mai ales de ceea ce putem cumpăra cu ei.
Aici apare o diferență pe care o simțim înainte să o explicăm. Valoarea nominală a bancnotei rămâne fixă, dar puterea ei de cumpărare se schimbă odată cu prețurile. De aceea, o sută de lei dintr-un an nu sunt neapărat echivalentul real al unei sute de lei de câțiva ani mai târziu.
Ce înseamnă, de fapt, valoarea unei bancnote de 100 de lei?
Dacă am de plătit o datorie de 100 de lei și dau o bancnotă de 100 de lei, lucrurile sunt foarte clare. Din punct de vedere contabil și monetar, valoarea ei este exact cea tipărită.
Economia de zi cu zi pune însă o altă întrebare. Câte alimente, servicii, drumuri, facturi sau ore de muncă pot obține în schimbul celor 100 de lei?
Asta este puterea de cumpărare. Și, până la urmă, acesta este răspunsul care ne interesează cel mai mult când spunem că banii nu mai valorează cât valorau odinioară.
Dacă într-un anumit moment puteam cumpăra cu 100 de lei un coș întreg de produse, iar după o perioadă același coș costă 110 lei, bancnota nu și-a schimbat valoarea nominală. S-a schimbat relația ei cu prețurile.
Pare o nuanță tehnică, dar se simte cât se poate de concret. O vezi când ajungi la casă, când plătești factura, când faci plinul sau când constați că o sumă care înainte îți ajungea pentru câteva zile se termină mai repede.
De ce 100 de lei nu cumpără mereu același lucru
Prețurile nu stau pe loc. Unele cresc lent, altele sar brusc, unele scad, iar câteva par să se încăpățâneze să rămână neschimbate perioade lungi.
Când crește nivelul general al prețurilor din economie, vorbim despre inflație. În termeni simpli, aceeași sumă de bani ajunge să cumpere mai puține bunuri și servicii decât înainte.
Dacă un coș care costa 100 de lei ajunge să coste 110 lei, cei 100 de lei pe care îi avem astăzi nu mai acoperă ceea ce acopereau înainte. Nu au dispărut zece lei din bancnotă, dar a dispărut o parte din puterea ei de cumpărare.
Aici cred că merită să fim atenți la limbaj. Spunem adesea că banii s-au devalorizat și, în conversația obișnuită, sensul se înțelege. Mai exact ar fi să spunem că puterea lor de cumpărare a scăzut.
Ce ne arată inflația despre valoarea reală a banilor
În iunie 2026, datele Institutului Național de Statistică indicau o creștere anuală a prețurilor de consum de 10,42% față de iunie 2025. Este o cifră care poate părea rece până când o traducem într-o situație obișnuită.
Dacă un coș de bunuri și servicii costa, în medie, 100 de lei cu un an înainte, o creștere de 10,42% îl duce la aproximativ 110,42 lei. Cei 100 de lei rămași în portofel nu mai pot cumpăra tot ce cumpărau anterior.
Privit invers, 100 de lei în condițiile noilor prețuri au o putere de cumpărare apropiată de 90,56 lei exprimați în prețurile de cu un an înainte. Este un calcul orientativ bazat pe evoluția generală a indicelui, nu o măsură exactă pentru fiecare gospodărie.
Asta contează, fiindcă nimeni nu trăiește în coșul statistic mediu. Fiecare familie cumpără alte produse, folosește alte servicii și are alte cheltuieli importante.
Pentru cineva care cheltuiește mult pe produse care s-au scumpit peste medie, pierderea resimțită poate fi mai mare. Pentru altcineva, a cărui structură de consum este diferită, efectul poate fi mai puțin apăsător.
O scumpire nu este același lucru cu inflația
Mi se pare una dintre confuziile cele mai ușor de făcut. Vedem că s-a scumpit cafeaua, pâinea sau benzina și spunem imediat că aceea este inflația.
Un singur produs se poate scumpi din foarte multe motive. Materia primă poate costa mai mult, transportul se poate scumpi, poate exista o problemă de aprovizionare, se poate termina o promoție sau comerciantul își poate modifica prețul.
Inflația se referă la o mișcare mai largă a prețurilor bunurilor și serviciilor consumate de gospodării. Tocmai de aceea, explicația din AfacereaZilei.ro și diferența dintre o scumpire izolată și inflație ajută la separarea celor două lucruri.
Putem avea un produs care se scumpește într-o perioadă în care inflația generală este redusă. La fel de bine, putem avea produse care se ieftinesc chiar dacă nivelul general al prețurilor continuă să crească.
Un televizor poate deveni mai ieftin datorită tehnologiei și concurenței. O legumă poate costa mai puțin într-un sezon bun. În același timp, chiria, energia, anumite servicii și alimente pot continua să se scumpească.
De aceea, dacă vrem să înțelegem cât valorează în realitate o sută de lei, trebuie să ne uităm la mai mult decât un singur preț.
Inflația personală poate fi diferită de inflația oficială
Aici cifrele încep să semene din nou cu viața. Inflația oficială este calculată folosind un coș de bunuri și servicii și ponderi care încearcă să reflecte consumul gospodăriilor.
Numai că eu, tu și vecinul de la etajul trei nu avem același coș. Uneori nici măcar nu seamănă.
Un om care conduce zilnic zeci de kilometri va simți rapid orice creștere importantă a costului carburantului. Cine merge pe jos până la serviciu și folosește rar mașina poate observa același preț la pompă fără să îi fie afectat prea mult bugetul.
O familie cu copii are cheltuieli pe care un adult care locuiește singur nu le are. Hainele, rechizitele, mâncarea, transportul, activitățile și lucrurile mărunte cumpărate aproape fără să le mai numeri ajung să ocupe o parte serioasă din buget.
Pentru un pensionar pot conta mult mai mult medicamentele, alimentele de bază și costurile locuinței. Pentru un chiriaș, o creștere a chiriei poate avea un efect mai puternic decât multe scumpiri mici adunate.
De aceea două persoane pot trăi aceeași perioadă economică și pot vorbi despre ea complet diferit. Amândouă pot avea dreptate.
De ce nu simțim imediat când inflația începe să scadă
Una dintre cele mai frustrante situații apare când auzim că inflația a scăzut, dar prețurile din magazin nu par să fi coborât deloc. Explicația este destul de simplă.
O inflație mai mică nu înseamnă automat prețuri mai mici. Înseamnă, de regulă, că prețurile continuă să crească, dar într-un ritm mai lent.
Să presupunem că un produs costă 100 de lei și se scumpește cu 10%. Prețul ajunge la 110 lei.
Dacă anul următor inflația relevantă pentru acel produs ar fi de 5%, produsul nu revine la 105 lei. Creșterea se aplică noului preț, iar rezultatul ar fi 115,50 lei.
Asta explică de ce scăderea inflației nu este simțită imediat ca o ușurare. Viteza scumpirilor se poate reduce, însă nivelul prețurilor rămâne ridicat.
Pentru ca prețurile să scadă în ansamblu, ar trebui să vorbim despre deflație. Este un fenomen diferit și nu trebuie confundat cu simpla încetinire a inflației.
De ce ne amintim atât de bine prețul pâinii și atât de prost prețul unui frigider
Memoria noastră economică este selectivă. Reținem foarte bine prețurile lucrurilor pe care le cumpărăm des.
O cafea luată de câteva ori pe săptămână devine un reper. La fel pâinea, laptele, benzina, abonamentul sau meniul de prânz.
Dacă prețul lor crește, vedem schimbarea repetat. Nu ne supără o singură dată, ci de fiecare dată când plătim.
În schimb, un frigider sau o mașină de spălat se cumpără poate o dată la câțiva ani. Chiar dacă prețul lor a crescut mult, nu avem aceeași memorie proaspătă a comparației.
De aici vine o parte din felul în care percepem inflația. Produsele cumpărate frecvent devin un termometru personal, chiar dacă nu reprezintă întregul nostru buget.
Cât valorează 100 de lei pentru cineva cu venit mic și cât valorează pentru cineva cu venit mare
Aici bancnota începe să spună o poveste socială, nu doar economică. O sută de lei nu apasă la fel într-un buget de 2.500 de lei și într-unul de 10.000 de lei.
În primul caz, suma reprezintă 4% din venitul lunar. În al doilea, reprezintă 1%.
Pentru cineva cu venit mic, pierderea a 100 de lei din puterea de cumpărare poate însemna o săptămână mai atent calculată. Poate însemna amânarea unei cumpărături, reducerea bugetului pentru mâncare sau renunțarea la ceva ce înainte părea banal.
Pentru o persoană cu venit mai mare, aceeași sută poate însemna o ieșire în oraș mai puțin sau o cheltuială care trece aproape neobservată. Bancnota este aceeași, consecința nu.
Mai apare și structura cheltuielilor. Gospodăriile cu venituri mici folosesc, de obicei, o parte mai mare din bani pentru lucruri greu de amânat, precum locuința, alimentele, energia și transportul.
Dacă tocmai aceste categorii se scumpesc, presiunea este resimțită mai puternic. Puterea de cumpărare nu este o abstracțiune când aproape tot venitul este deja împărțit înainte de ziua de salariu.
Un salariu mai mare nu înseamnă automat o viață mai ieftină
Să presupunem că salariul crește de la 5.000 de lei la 5.250 de lei. Pe fluturaș este o veste bună, fiindcă venitul nominal a crescut cu 5%.
Dacă, în aceeași perioadă, prețurile relevante pentru gospodărie cresc cu 10%, situația reală este mai puțin veselă. Sunt mai mulți lei în cont, dar fiecare leu cumpără mai puțin.
Economiștii separă tocmai de aceea venitul nominal de venitul real. Primul este suma de bani primită, al doilea încearcă să țină seama de ceea ce putem cumpăra cu acea sumă.
Dacă venitul crește mai repede decât prețurile, puterea de cumpărare poate crește. Dacă venitul rămâne în urmă, putem câștiga nominal mai mult și totuși să avem sentimentul foarte real că ne permitem mai puține.
De aici vin multe discuții aparent contradictorii despre salarii. Două sume nu pot fi comparate corect dacă ignorăm nivelul prețurilor din perioadele respective.
De ce 100 de lei păstrați în sertar pierd încet din puterea de cumpărare
Imaginează-ți că pui astăzi o bancnotă de 100 de lei într-un plic și o găsești acolo peste un an. Fizic, nu s-a schimbat nimic.
Tot o sută de lei ai. Dacă prețurile au crescut între timp, însă, poți cumpăra mai puțin cu ea.
Asta este una dintre cele mai simple metode de a înțelege efectul inflației asupra economiilor ținute în numerar. Valoarea nominală rămâne, iar valoarea reală se erodează.
Efectul devine mai ușor de observat pe perioade lungi. O inflație moderată într-un singur an poate părea suportabilă, dar mai mulți ani de creșteri ale prețurilor se adună.
Dacă prețurile ar crește ipotetic cu 5% pe an, un produs care astăzi costă 100 de lei ar depăși 127 de lei după cinci ani. După zece ani, diferența ar fi și mai mare.
Asta nu înseamnă că numerarul nu își are locul într-un buget. O rezervă disponibilă imediat este utilă pentru cheltuieli neprevăzute și urgențe.
Doar că trebuie să facem diferența între bani păstrați pentru acces rapid și economii destinate unei perioade lungi. Cele două au roluri diferite.
Ce legătură are dobânda cu valoarea celor 100 de lei
Când economisim, nu contează numai suma pe care o vedem în cont. Contează și ce putem cumpăra cu ea mai târziu.
Dacă banii produc o dobândă de 4%, dar prețurile cresc mai repede, soldul nominal poate fi mai mare, fără ca puterea de cumpărare să fi crescut. Aceasta este diferența dintre randamentul nominal și rezultatul real.
În practică, lucrurile pot deveni mai complicate din cauza taxelor, comisioanelor și a felului în care evoluează prețurile. Ideea de bază rămâne însă simplă.
Când evaluăm o economie, este mai util să întrebăm cât va putea cumpăra decât să ne uităm doar la numărul de lei acumulat.
Dobânzile au și un rol mai larg în economie. Ele influențează costul creditelor, disponibilitatea oamenilor de a cheltui sau economisi și deciziile firmelor de a investi.
Când creditul devine mai scump, unele cumpărături sunt amânate. Cererea poate încetini, iar în timp asta poate reduce o parte din presiunea asupra prețurilor.
Efectele nu apar însă imediat. Economia nu răspunde ca un bec la întrerupător.
Cursul de schimb poate schimba și el cât cumpărăm cu 100 de lei
O bancnotă de 100 de lei are aceeași valoare nominală indiferent ce se întâmplă cu euro sau dolarul. Puterea ei de cumpărare poate fi însă influențată indirect de cursul de schimb.
România cumpără multe bunuri, materii prime și servicii din afara țării. Dacă leul se depreciază față de moneda în care sunt plătite acestea, costurile exprimate în lei pot crește.
Efectul nu se transmite întotdeauna imediat la raft. Companiile au contracte, stocuri, costuri diferite și propriile politici comerciale.
Totuși, cursul poate ajunge să se vadă în prețul unor electronice, piese auto, vacanțe, echipamente, servicii sau produse importate. Într-o economie conectată la comerțul internațional, puterea de cumpărare a unei sute de lei nu depinde doar de ceea ce se întâmplă în interiorul țării.
Inflația nu are o singură cauză
Explicațiile foarte simple au farmecul lor. Sunt ușor de reținut și merg bine într-o conversație scurtă.
Economia este ceva mai incomodă. Prețurile pot fi împinse în sus de energie, materii prime, taxe, salarii, cerere, curs valutar, lipsa unor produse, costuri de transport sau probleme în lanțurile de aprovizionare.
Uneori unul dintre acești factori domină. Alteori lucrează mai mulți în același timp.
Din cauza asta, ideea că orice inflație poate fi explicată printr-o singură cauză ar trebui privită cu prudență. E mai sănătos să vedem contextul și să urmărim ce categorii de prețuri se modifică.
Pentru omul care își face cumpărăturile, cauza contează mai puțin în momentul plății. Totuși, contează foarte mult dacă vrem să înțelegem cât de persistentă poate fi scumpirea și ce ar putea să o tempereze.
Cardul nu schimbă valoarea banilor, dar schimbă felul în care îi simțim
Cu o bancnotă lucrurile sunt aproape brutal de vizibile. O am în portofel, o dau, apoi nu o mai am.
La plata cu cardul, despărțirea este mai discretă. Ating telefonul de terminal, aud semnalul și plec.
Valoarea economică a tranzacției este aceeași. Percepția poate fi diferită.
Dintr-o bancnotă de 100 de lei văd imediat că mi-au rămas, să spunem, 37 de lei. Dintr-un sold bancar de câteva mii, o cheltuială de 63 de lei se pierde ceva mai ușor printre celelalte.
De asta numerarul are uneori un avantaj aproape pedagogic. Face cheltuiala vizibilă.
Nu este un argument împotriva cardurilor. Este doar o observație despre felul în care mintea noastră procesează banii.
Cât valorează 100 de lei la supermarket
Ar fi tentant să pun aici un coș fix de cumpărături și să spun că 100 de lei înseamnă exact atâtea produse. Ar fi și destul de înșelător.
Prețurile diferă între orașe, magazine, mărci și perioade. Promoțiile pot schimba complet bonul de la o săptămână la alta.
Mai important, oamenii nu cumpără aceleași lucruri. Cine gătește acasă cumpără diferit față de cine mănâncă des în oraș.
Un consumator care alege mărci proprii poate pleca din magazin cu un coș foarte diferit de al cuiva care preferă produse premium. Cei doi au cheltuit aceeași sută, dar au cumpărat altă cantitate și alt tip de produse.
Supermarketul rămâne, totuși, locul unde observăm cel mai repede schimbarea valorii banilor. Nu pentru că acolo se calculează inflația, ci fiindcă acolo repetăm aceleași cumpărături suficient de des încât să ne amintim prețurile.
Bonul devine un mic jurnal economic. Uneori nici nu trebuie să compari două hârtii vechi. Îți dai seama după numărul de produse din sacoșă.
Valoarea banilor se vede și în lucrurile la care renunțăm
Când prețurile cresc, nu continuăm mereu să cumpărăm exact aceleași lucruri. Ne adaptăm.
Poate alegem o marcă mai ieftină. Poate cumpărăm mai rar un produs, așteptăm o reducere sau îl scoatem complet din coș.
Din exterior, bugetul poate părea aproape neschimbat. O familie poate cheltui aproximativ aceeași sumă pe mâncare ca înainte.
În interiorul coșului, însă, s-au produs deja schimbări. Cantitățile pot fi mai mici, produsele pot fi diferite, iar lucrurile considerate cândva obișnuite au devenit ocazionale.
Mi se pare una dintre cele mai puțin discutate fețe ale inflației. Pierderea puterii de cumpărare nu se vede doar în cât plătim, ci și în ceea ce nu mai cumpărăm.
Dacă înainte luai fără prea multă ezitare o cafea, un desert sau un produs mai bun și acum te gândești de două ori, valoarea banilor s-a schimbat deja pentru tine. Poate nu spectaculos, dar suficient cât să îți modifice comportamentul.
Cum îți poți calcula propria inflație
Nu ai nevoie de formule sofisticate pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu bugetul tău. Câteva extrase de cont, facturi și bonuri din perioade comparabile pot spune destul de mult.
M-aș uita întâi la cheltuielile care se repetă. Locuință, alimente, transport, utilități, servicii și alte costuri care apar lună de lună oferă o imagine mai relevantă decât cumpărăturile rare.
Apoi aș compara lucruri asemănătoare. Dacă într-o lună am cumpărat un telefon și în alta nu, diferența dintre totalurile lunare nu îmi spune mare lucru despre inflația personală.
Merită observat și dacă s-a schimbat stilul de viață. Poate comand mai des mâncare, folosesc mai mult mașina sau plătesc pentru servicii pe care înainte nu le aveam.
Creșterea cheltuielilor poate veni din două locuri în același timp. Prețurile au crescut, dar poate și eu consum altfel.
Separarea lor nu va fi perfectă. Nici nu trebuie.
Scopul este să înțeleg unde pleacă banii și de ce suta de lei pare să se termine mai repede decât înainte.
O sută de lei are și o valoare de siguranță
Uneori privim inflația atât de matematic încât uităm rolul practic al banilor. O sută de lei disponibilă imediat poate avea o importanță mult mai mare decât o arată orice formulă.
Poate plăti un medicament, un drum neașteptat, o mică reparație sau o cheltuială apărută într-o zi proastă. În acel moment, lichiditatea contează enorm.
De aceea n-aș spune niciodată că numerarul sau banii ținuți într-un cont accesibil sunt inutili doar fiindcă inflația le erodează treptat puterea de cumpărare. Un fond de rezervă are alt scop decât o investiție pe termen lung.
Banii pentru urgențe trebuie să fie ușor de folosit. Banii pentru peste zece sau douăzeci de ani pot fi priviți după alte criterii.
A amesteca aceste două nevoi este una dintre greșelile care fac discuția despre valoarea banilor mai confuză decât trebuie.
Ce spune bancnota de 100 de lei despre alegerile noastre
În viața obișnuită nu calculăm mereu valoarea banilor în procente. O calculăm în alternative.
O sută de lei poate fi o parte dintr-o factură, câteva drumuri, mâncare pentru câteva zile, o ieșire în oraș sau bani puși deoparte. Când o cheltuim într-un loc, renunțăm la celelalte variante.
Economia numește asta cost de oportunitate. În viața normală îi spunem pur și simplu ce altceva aș fi putut face cu banii.
Când puterea de cumpărare scade, se restrânge și numărul acestor alegeri. Suta de lei continuă să fie acolo, dar acoperă mai puține variante.
Poate acesta este motivul pentru care inflația produce neliniște chiar înainte să provoace probleme financiare serioase. Simțim că spațiul nostru de manevră se îngustează.
Mai întâi renunțăm la lucrurile ușor de amânat. Apoi începem să schimbăm mărci, obiceiuri și planuri.
Abia mai târziu îi spunem fenomenului pe nume.
Cât valorează, în final, o bancnotă de o sută de lei?
Dacă vrem răspunsul monetar, nu este nimic misterios. O bancnotă de 100 de lei valorează 100 de lei.
Dacă vrem răspunsul economic, trebuie să adăugăm o dată și un coș de cumpărături. O sută de lei valorează cât poate cumpăra în condițiile prețurilor din acel moment.
Raportată la creșterea anuală a prețurilor de consum de 10,42% din iunie 2026 față de iunie 2025, puterea de cumpărare a 100 de lei în noile prețuri corespunde aproximativ cu 90,56 lei exprimați în prețurile de cu un an înainte. Este o comparație statistică și trebuie citită ca atare.
Pentru unele gospodării, experiența reală poate fi mai grea. Pentru altele, ceva mai blândă.
Contează ce cumpără fiecare, cum i-a evoluat venitul, ce cheltuieli fixe are și cât de mult s-au scumpit tocmai lucrurile importante pentru el.
De aceea nu există o valoare reală unică, ascunsă undeva în spatele cifrei 100. Există valoarea nominală, care rămâne fixă, și puterea de cumpărare, care se mișcă odată cu economia.
Pe masa din bucătărie, bancnota arată la fel ca ieri. Numai lista de cumpărături de lângă ea spune cât mai valorează cu adevărat.
Întrebări frecvente despre valoarea unei bancnote de 100 de lei
Cât valorează o bancnotă de 100 de lei?
Valoarea nominală a unei bancnote de 100 de lei este exact 100 de lei. Puterea ei reală de cumpărare depinde însă de nivelul prețurilor și de momentul în care sunt cheltuiți banii.
Dacă prețurile cresc, aceeași bancnotă cumpără mai puține bunuri și servicii. Din acest motiv spunem, în limbaj obișnuit, că banii valorează mai puțin.
Cum influențează inflația o sută de lei?
Inflația reduce în timp puterea de cumpărare a banilor. Când nivelul general al prețurilor crește, ai nevoie de mai mulți lei pentru a cumpăra aproximativ aceleași lucruri.
Bancnota nu își schimbă valoarea înscrisă pe ea. Se schimbă cantitatea de bunuri și servicii pe care o poți cumpăra cu acea sumă.
Dacă inflația scade, se ieftinesc automat produsele?
Nu. O rată mai mică a inflației înseamnă, de obicei, că prețurile continuă să crească, dar într-un ritm mai lent.
Pentru ca nivelul general al prețurilor să scadă, ar trebui să existe deflație. De aceea este posibil ca inflația să încetinească, iar oamenii să nu vadă reduceri importante la raft.
De ce simt că inflația mea este mai mare decât cea oficială?
Fiecare gospodărie are propriul model de consum. Dacă o parte mare din venitul tău merge spre produse sau servicii care s-au scumpit peste medie, vei simți o presiune mai mare decât sugerează indicele general.
Un șofer care cumpără frecvent carburant, un chiriaș sau o familie cu copii pot resimți aceeași perioadă economică în moduri diferite. Inflația oficială descrie media unui coș statistic, nu experiența exactă a fiecărei persoane.
O bancnotă de 100 de lei păstrată acasă pierde valoare?
Nominal, nu. După un an vei avea tot 100 de lei.
Dacă între timp prețurile au crescut, cei 100 de lei vor putea cumpăra mai puțin. În acest sens, numerarul își poate pierde treptat din puterea de cumpărare.
Ce este puterea de cumpărare?
Puterea de cumpărare arată cantitatea de bunuri și servicii care poate fi cumpărată cu o anumită sumă. Este una dintre cele mai utile modalități de a înțelege valoarea reală a banilor.
Dacă pentru aceeași sută de lei poți cumpăra mai puține lucruri decât anul trecut, puterea de cumpărare a sumei a scăzut.
Este o scumpire a unui singur produs totuna cu inflația?
Nu. Prețul unui produs poate crește din motive care țin numai de piața respectivă, cum ar fi lipsa temporară a mărfii, costul materiei prime sau modificarea prețului de către comerciant.
Inflația descrie o evoluție mai amplă a nivelului prețurilor pentru bunurile și serviciile cumpărate de gospodării. Un singur preț nu este suficient pentru a măsura inflația.
Cum pot afla cât mai valorează pentru mine 100 de lei?
Cea mai simplă metodă este să compari cheltuieli similare din perioade diferite. Bonurile, facturile și extrasele de cont pot arăta cât s-au schimbat costurile care contează cel mai mult în bugetul tău.
Este util să compari aceleași categorii și să separi, pe cât posibil, scumpirea produselor de schimbările din propriile obiceiuri de consum. Rezultatul nu va fi un indice oficial, dar poate descrie foarte bine experiența ta financiară.
