9.7 C
București
sâmbătă, noiembrie 21, 2026
AcasăAfaceri si IndustriiAnaliză NYT: Cum a distrus Trump al doilea mandat printr-o vanitate fără...

Analiză NYT: Cum a distrus Trump al doilea mandat printr-o vanitate fără frâu

Date:

Alte stiri importante:

Republicanii au suferit marți o răsturnare electorală de proporții, iar înfrângerea nu era deloc inevitabilă, susține Christopher Caldwell, autorul volumului „The Age of Entitlement: America Since the Sixties”, într-un articol de opinie publicat de New York Times. Potrivit analizei sale, Trump a intrat în 2025 cu o poziție solidă, dar a risipit-o printr-un amestec de vanitate, instabilitate și nesăbuință.

O poziție de forță irosită în mai puțin de un an

Potrivit analizei lui Caldwell în New York Times, cu aproximativ un an în urmă, Trump conducea o țară aflată în pace, cu o economie în creștere, chiar dacă inegală. Reușise să reducă influența birocrației din „deep state”, care îi blocase politicile comerciale și de imigrație în primul mandat. Operase epurări la Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), pe care o suspecta că promovează agenda Partidului Democrat în străinătate. Departamentul de Justiție neutralizase activiștii pentru drepturi civile care se opuneau desființării politicilor de diversitate, echitate și incluziune. Câștigase chiar o prezență în elita culturală din Silicon Valley, unde se vorbea despre o schimbare de atmosferă.

La sfârșitul lunii octombrie 2025, unele sondaje îi mai acordau încă o cotă de aprobare de aproape 50%, în pofida anunțurilor frenetice privind tarifele vamale care speriaseră investitorii și îndepărtaseră atât adversari interni, cât și aliați externi, potrivit aceleiași analize.

Autorul consideră că politicile susținute de Trump în campanie, precum înăsprirea controlului la frontiere, rămâneau populare. Centrul pentru Progres American (Center for American Progress), care pledează pentru o imigrație legală mai amplă și pentru căi clare de obținere a cetățeniei, a constatat, în urma unui sondaj din primăvara trecută, că securizarea riguroasă a frontierei este politica în domeniul migrației cu cel mai larg sprijin în rândul alegătorilor.

Cu toate acestea, potrivit analizei lui Caldwell, Trump a ales aroganța în detrimentul argumentelor raționale: în loc să lase politicile să-și producă efectele, și-a irosit energia umilindu-și adversarii. Autorul îi atribuie o adevărată alergie la coerența logică, observând că Trump vorbește adesea printr-o înlănțuire de idei fără legătură între ele, posibil pentru că se consideră un maestru al negocierilor. Trump și oficialii administrației au susținut în repetate rânduri că frauda cu asistența socială era larg răspândită în rândul somalezilor din Minnesota — o justificare ostentativă pentru acțiunile ICE, în locul unui raționament sobru. Când ofițerii prost pregătiți au tratat operațiunea ca pe un exercițiu de intimidare, mai degrabă decât de rezolvare a problemelor, Trump a pierdut susținerea publicului, apreciază autorul.

Un tipar similar, susține Caldwell, s-a repetat în cazul atacurilor asupra corectitudinii politice. După ce a schimbat politicile Departamentului de Justiție, Trump ar fi putut lăsa proiectul să se consolideze până când publicul s-ar fi obișnuit cu o țară fără aplicarea invazivă a codurilor de exprimare și a noilor reguli de gen. În schimb, a căutat să-și impună propriile reguli asupra discursului din campusurile universitare, risiping capitalul politic câștigat.

Politică externă: idei pertinente, execuție dezastruoasă

Potrivit analizei publicate de New York Times, Caldwell recunoaște că unele dintre ideile lui Trump în politica externă aveau un fundament real: Groenlanda reprezenta o zonă strategică vulnerabilă la influența unor puteri ostile; îngrijorarea democraților față de Rusia în detrimentul Chinei reflecta o lipsă de discernământ; contracararea influenței Chinei în emisfera occidentală era o prioritate strategică legitimă; iar autonomia industrială a SUA, obținută prin tarife vamale sau alte mijloace, era o necesitate reală.

Însă, în opinia autorului, insistența de a-și umili interlocutorii a creat probleme acolo unde acestea nu existau. Conservatorul canadian Pierre Poilievre părea să aibă șanse sigure de a deveni prim-ministru, până când Trump a început să vorbească despre anexarea Canadei ca al 51-lea stat american — fapt care, potrivit analizei, a asigurat victoria electorală a lui Mark Carney, unul dintre cei mai hotărâți adversari ai săi pe scena internațională.

Totodată, insistența de a denigra Danemarca a dus la desfășurarea în Groenlanda a unor trupe NATO non-americane. Situația a culminat, în septembrie, cu un acord de securitate care nu oferă mai mult decât ceea ce Trump ar fi putut obține pur și simplu solicitând acest lucru de la bun început, apreciază Caldwell.

Cele două războaie cu Iranul, lovitura de grație

Potrivit analizei lui Caldwell în New York Times, cele mai grave două decizii ale lui Trump au fost cele două războaie declanșate împotriva Iranului. Cotele sale de aprobare nu au mai revenit niciodată la nivelul din iunie 2025, după ce s-a alăturat Israelului într-o campanie de bombardamente menită să elimine programul nuclear iranian. La câteva zile după ce Trump a anunțat o încetare a focului, pe 28 februarie a urmat Operațiunea „Epic Fury”.

Autorul consideră că acest război a pătruns în fiecare ungher al administrației Trump, discreditând-o în întregime, umilind Statele Unite atât pe plan militar, cât și diplomatic, și slăbind alianța dintre SUA și Israel, implicit și Israelul însuși. Pe plan intern, conflictul a generat o creștere bruscă a prețurilor la benzină și motorină, obligându-i pe susținătorii lui Trump să suporte cea mai grea parte a inflației. Circumscripțiile și statele care în 2024 îl susținuseră cu o marjă largă s-au îndepărtat de republicani, un fenomen resimțit la nivel național.

Caldwell conchide că vanitatea i-a distrus lui Trump al doilea mandat și că această lovitură pare a avea consecințe mai grave decât cea primită la alegerile de la jumătatea mandatului din 2018, tocmai pentru că, de data aceasta, Trump a avut libertatea de a-și lăsa vanitatea să se manifeste nestingherită.

Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/vanitatea-i-a-venit-de-hac-lui-trump-cele-mai-proaste-idei-care-l-au-ingropat-politic

Sursa foto: The New York Times Company / Wikimedia Commons / Public domain

Articole recente

web design itexclusiv.ro