Atunci când împlinești 18 ani, obții drepturi noi precum votul, semnarea unor contracte în nume propriu și poți solicita ieșirea din clasă fără aprobatul cuiva. De asemenea, adulții încep să te întrebe despre planurile tale de viitor, deși anterior îți dădeau sfaturi despre ce să faci cu viața ta.
Discuțiile despre tineri și responsabilitățile lor revin frecvent, mai ales în perioada toamnei, când unii încep clasa a XII-a, alții se duc la facultate sau își caută un loc de muncă. Însă tranziția de la „ești prea tânăr” la „ești adult, ar trebui să știi” se desfășoară atât de repede, încât uităm să ne întrebăm ce s-a schimbat în tinerii din fața noastră.
O aniversare le modifică statutul. Totuși, abilitățile de a face față provocărilor și autocontrolul nu evoluează la aceeași viteză. Când confundăm aceste aspecte, riscurile devin evidente, deoarece cerem de la un novice comportamente specifice unui adult experimentat.
Legea stabilește un prag. Viața continuă să-ți formeze caracterul
În România, majoratul debutează la vârsta de 18 ani. Aceasta este momentul când indivizii obțin capacitatea de a acționa legal, ceea ce le permite să încheie contracte și să-și asume drepturi și obligații. De asemenea, la 18 ani, cetățenii pot vota, pot obține permis de conducere și pot fi răspunzători din punct de vedere legal pentru acțiunile lor. Legea definește astfel un punct de plecare în care fiecare persoană își asumă deciziile și responsabilitățile.
Societatea are nevoie de aceste limite legale. Nu poate evalua experiența fiecăruia în prealabil. Totuși, acest prag legal nu garantează maturitatea emoțională sau capacitatea de a utiliza corect oportunitățile care se deschid.
Poți semna un contract fără a fi învățat să analizezi atent termenele, să ceri clarificări sau să recunoști presiunea celui care te îndeamnă să semnezi. Poți obține permisul auto, dar experiența în trafic abia începe să se acumuleze. Poți pătrunde în lumea profesională, uneori chiar înainte de a împlini 18 ani, fără a cunoaște normele nescrise ale unui colectiv.
Drepturile rămân valabile, chiar și atunci când sunt exercitate fără o experiență solidă. Problema apare când presupunem că, o dată ce cineva poate decide, ar trebui să facă mereu alegeri corecte. Iar noi, adulții cu experiență, continuăm să învățăm cât de costisitoare pot fi o semnătură grăbită sau o decizie luată sub presiune (fericire, frică, durere, oboseală).
Înțelegi riscurile, dar totuși le poți urma
Procesul de maturizare nu avansează uniform. Capacitatea de a gândi critic, echilibrul emoțional, autocontrolul și rezistența la influențele externe evoluează în ritmuri diferite. La aceeași persoană, unele abilități se dezvoltă mai devreme, în timp ce altele necesită mai mult timp și experiențe variate.
Studiile din domeniul psihologiei dezvoltării subliniază distincția dintre capacitatea cognitivă și maturitatea psihosocială. Un studiu internațional realizat de Grace Icenogle și echipa sa a evidențiat că abilitatea cognitivă ajunge la niveluri comparabile cu cele ale adulților în jurul vârstei de 16 ani, în timp ce maturitatea psihosocială continuă să se dezvolte și după 18 ani. Aceasta se referă inclusiv la modul în care ne gestionăm comportamentul în situații dificile și provocatoare.
Diferențele devin evidente în viața de zi cu zi. Un tânăr poate explica clar motivele pentru care o situație este riscantă, dar poate totuși să se alăture provocărilor din cauza presiunii grupului. De asemenea, poate înțelege importanța economisirii, dar să cheltuie impulsiv atunci când o achiziție îi promite acceptare socială. Cunoașterea consecințelor nu îl apără întotdeauna de intensitatea momentului.
Dezvoltarea creierului nu se finalizează la 18 ani; anumite procese continuă și în perioada tinereții adulte. Totuși, simplificarea populară conform căreia „creierul se dezvoltă complet la 25 de ani” sugerează o maturitate ce apare brusc odată cu următoarea aniversare.
Este esențial să recunoaștem ambele realități: tinerii au abilități reale, pe care trebuie să le apreciem, și sunt încă în mijlocul procesului de dezvoltare. Dacă îi considerăm incapabili, îi subestimăm, iar dacă le cerem să se comporte ca un adult experimentat, ignorăm tocmai diferențele care ne-ar ajuta să-i înțelegem.
Când ar fi trebuit să învețe?
Întrebarea se referă și la cei care i-au îndrumat. În familie, autonomia poate fi exersată mult înainte de majorat, dar poate fi și amânată din diverse motive, cum ar fi grija sau teama de rezultate imperfecte. Îi organizăm timpul, le amintim de responsabilități, vorbim în locul lor și rezolvăm problemele înainte să aibă ocazia să le abordeze. Le spunem să se concentreze pe școală, în timp ce ne ocupăm noi de restul, și apoi ne mirăm că se pregătesc pentru un examen, dar nu știu cum să-și organizeze viața.
Există o întrebare legitimă pe care ar trebui să ne-o punem: cât de justificat este să cerem inițiativă după ce am preluat constant această responsabilitate? Dacă un copil nu a gestionat bani, nu a dus o responsabilitate la bun sfârșit și nu a avut ocazia să corecteze o greșeală, ce experiențe credem că i-au format aceste deprinderi?
O sarcină în gospodărie, un buget de administrat sau o problemă discutată direct cu un profesor îl conectează cu realitatea. Își dă seama că a estimat greșit timpul, că a uitat ceva sau că interlocutorul nu înțelege din prima. Se oprește, caută soluții, încercând din nou. Astfel, începe să asocieze intenția cu acțiunea și acțiunea cu consecințele, consecințele naturale, care de cele mai multe ori au fost ocrotite de adulții din jur, adesea conștienți de ceea ce fac.
Desigur, tinerii ajung la 18 ani cu experiențe variate. Unii au fost protejați de aproape orice dificultate, în timp ce alții au purtat griji prea mari prea devreme. Faptul că cineva s-a descurcat în condiții dificile nu înseamnă că a dobândit toate formele de autonomie sau că nu mai are nevoie de sprijin.
Înțelegerea acestor diferențe ne ajută să cerem lucruri concrete, în loc să repetăm „La vârsta ta ar trebui să știi.” Această afirmație poate exprima frustrarea adultului, dar pentru tânăr transmite prea puțin despre ceea ce are de făcut.
Cum îl primește lumea adulților?
Familia joacă un rol în această tranziție. Școala, cercul social și locul de muncă continuă acest proces, fiecare cu așteptările sale. În unele contexte, se așteaptă să asculte, în altele să fie proactiv; în cercul de prieteni poate simți că trebuie să pară experimentat, iar în fața adulților că trebuie să fie responsabil și precaut.
La primul loc de muncă, de exemplu, poate fi reticent să pună întrebări, temându-se să nu pară nepregătit. Un coleg mai experimentat poate interpreta tăcerea ca pe o înțelegere, până când o greșeală apare și urmează întrebarea: „De ce nu ai spus că nu știi?” Pentru un novice, dreptul de a întreba trebuie să fie uneori clarificat, nu doar presupus.
Aici se dovedește utilă perspectiva adleriană: individul își dezvoltă curajul și competențele participând la sarcinile vieții, găsind un loc între ceilalți și descoperind că poate contribui. Apartenența, munca, prietenia și iubirea îl plasează în situații care necesită colaborare, asumare și atenție față de ceilalți.
Din această viziune, încurajarea devine o acțiune practică. Îi delegi o responsabilitate, îi explici ce este necesar și îi oferi un spațiu pentru a lucra. Când se confruntă cu o dificultate, îl ajuți să o analizeze, fără a prelua automat totul. Treptat, experiența de a reuși, de a corecta și de a încerca din nou întărește sentimentul că poate face față.
Și noi avem de învățat să recunoaștem tânărul adult. Experiența noastră poate deveni un sprijin sau un instrument de superioritate, în funcție de modul în care o folosim. Un tânăr are dreptul să fie luat în serios, chiar dacă nu știe tot ce știm noi.
La 18 ani, îi putem solicita să participe, să respecte înțelegeri, să întrebe și să contribuie la corectarea unei greșeli. Responsabilitatea include și recunoașterea necesității de ajutor. Nu trebuie să aștepte să se simtă pregătit pentru toate, iar noi nu ar trebui să așteptăm această pregătire pentru a-i oferi un loc real în lumea adulților.
Înainte de a-i spune că ar trebui să fie deja priceput în viață, ne-am putea întreba: cât de mult timp a avut până acum să învețe și cum îi facilităm atunci când începe să facă propriile alegeri?
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/ai-18-ani-ar-trebui-sa-stii-deja-cum-sa-fii-bun-la-jocul-de-a-viata
Sursa foto: Liza Summer / Pexels


