Nicoleta Munteanu: PREZENȚA MEDIATICĂ A PARTIDELOR POLITICE ÎN PROBLEMA TRANSNISTREANĂ – O ANALIZĂ COMPARATIVĂ (II)

Partidele parlamentare

Context

Mainstreamul politic de la Chișinău este privilegiat în ceea ce privește expunerea publică a programelor, proiectelor și tehnicilor subordonate activităților politice concrete. Mass-media caută și provoacă interviurile, declarațiile de presă, comunicatele de presă. În fond, aceste partide sunt validate de către electorat pe prima scenă a politicii centrale și locale, iar membrii lor sunt parlamentari sau funcționari guvernamentali – ceea ce înseamnă că au un cuvânt esențial în formularea și implementarea politicilor.

Tema transnistreană, fiind temă esențială a societății moldovenești, este abundent prezentă în interviurile și declarațiile de presă ale liderilor. Problema cercetătorului este aceea de a selecționa pe cele relevante prin profunzimea și stabilitatea lor în timp și de a elimina oscilațiile provocate de anumite evenimente în curs, de dezbateri acute la o sub-temă, de rivalități politice sau personale care contextualizează dezbaterea de idei.

În general, tonul intervențiilor publice produse de către liderii partidelor parlamentare este unul așezat, în limbaj juridic și diplomatic, sprijinind orientarea discursului spre soluții – ceea ce face mai ușoară sarcina cercetătorului de a identifica clar agenda de probleme și soluții ale partidelor în problematica transnistreană.

Așadar, vom investiga în cele ce urmează:

 

Nr.

crt.

Partidul Președinte
1 Partidul Socialiştilor din Republica Moldova Igor Dodon
2 Partidul Democrat din Moldova Marian Lupu
3 Partidul Liberal Mihai Ghimpu
4 Partidul Liberal Democrat din Moldova Viorel Cibotaru
5 Partidul Comuniştilor din Republica Moldova Vladimir Voronin
6 Partidul Popular European din Moldova Iurie Leancă

Tab. 1 Partide reprezentate în parlament

 

 

Partidul Socialiștilor din Republica Moldova

Viziunea principalilor doi lideri de opinie la tema transnistreană din interiorul acestui partid, respectiv Igor Dodon și Bogdan Țîrdea, fac obiectul multor articole de presă – atât naționale, cât și internaționale.

Liderul socialiștilor, Igor Dodon[1], actualul președinte al Republicii Moldova, este promotorul ideii unei federalizări a Republicii Moldova, considerată ca fiind unica soluție de rezolvare a conflictului transnistrean, declarând că ,,și cei mai aprigi anti-ruși încep să înțeleagă că sunt necesare relații bune cu Federația Rusă”[2]. Această declarație survenea unei vizite pe care Igor Dodon a efectuat-o la Moscova, participând la o masă rotundă care a avut ca temă consecințele integrării europene pentru unele țări din centrul Europei. Igor Dodon consideră, în același articol, că poziția ministrului apărării Anatol Șalaru, vis a vis de solicitarea NATO pentru retragerea trupelor de pacificare rusești din Transnistria, este o declarație de război în Republica Moldova.

În campania electorală din 2016, Igor Dodon a adus deseori în discuție chestiunea transnistreană, ca pe o temă de campanie importantă. Referindu-se la cauzele diferendului, acesta apreciază că responsabilitatea aparține unioniștilor de la Chișinău; în prezent, doar cetățenii Republicii Moldova au dreptul să hotărască în această privință, și nu factorii internaționali: „(…) problema transnistreană și acest conflict a apărut la începutul anilor ’90, când la guvernare erau unioniști care pledau pentru lichidarea statului, la fel cum pledează acum și oponenta mea (este vorba despre Maia Sandu, n.n.). Care sunt soluțiile? Unii spun: haideți să ne dezicem de Transnistria, să punem frontiera pe Nistru. Este o greșeală, pentru că acolo locuiesc cetățenii noștri. Alții, mai curajoși, din actuala guvernare, spun că trebuie să-i luăm cu forța. Aduc trupe NATO, dar asta este o altă greșeală. În acest caz vom avea un conflict armat în interiorul țării. Eu cred că noi trebuie să acordăm un statut special Transnistriei. Dacă acest lucru va fi după modelul Găgăuziei sau nu, urmează să vedem în timpul negocierilor. Federație sau nu? Asta vom decide noi cetățenii, prin referendum”[3].

Conceptual, declarațiile lui Dodon oscilează în jurul aceluiași conținut, echivalând termenii „statut special” cu „statut de tip federal” în cadrul Republicii Moldova: „cred că se poate ajunge la o soluţie politică prin crearea unui sistem de tip federal. Nu trebuie să ne temem, este necesar să acordăm un statut special Transnistriei, să dezvoltăm anumite principii”[4]. Declarațiile acestuia pun în prim plan crearea unui stat federal Moldova-Găgăuzia-Transnistria, care va intra în Uniunea Vamală: ,,Noi am putea să ne înțelegem cu Transnistria și Găgăuzia cu privire la crearea unui stat federativ care va intra în Uniunea Vamală”[5].

Cu privire la cauzele diferendului, în cursul campaniei electorale Igor Dodon susține: „de ce a fost războiul? Deoarece în Republica Moldova conducerea ţării vorbea deschis despre desfiinţarea statului şi despre unirea cu România”[6].

Scenariul cu referire la staționarea/plecarea armatei ruse, în context polemic cu liderii Partidului Liberal, este următorul: «noi nu admitem intrarea forţelor NATO în Republica Moldova. Poziţia noastră este să vedem ce facem cu Transnistria, acolo sunt alte forţe. Trebuia să fie o concretizare, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. L-au lăsat pe Şalaru cu declaraţia lui „să vină NATO”, ceea ce este o greşeală. Şi astfel de declaraţii ale unor persoane incompetente pot duce la complicarea şi escaladarea conflictului în regiunea transnistreană. Dacă această declaraţie s-a făcut cu un anumit scop, am mai auzit şi aşa idei: „haideţi să provocăm situaţii aici de conflict, pentru ca să avem situaţie excepţională, ca să anulăm alegerile prezidenţiale pe care noi le vom pierde”, aşa poate se gândeşte cineva de la guvernare, vreau să le spun că le va ieşi pe ochi chestia aceasta. Primii care vor cădea în această luptă vor fi ei. Forțele armate străine din stânga Nistrului vor pleca din Republica Moldova, imediat ce va fi soluționată politic problema transnistreană»[7].

Cunoscut în Chișinău ca analist politic, Bogdan Țîrdea a aderat la partidul al cărui lider era la vremea respectivă Igor Dodon (septembrie 2014), remarcându-se ca o voce importantă în partid, dar și în numeroasele articole de presă. Deputat în parlamentul moldovean din partea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, acesta consideră că «Poziția Rusiei în Transnistria pare de nezdruncinat. Cu toate acestea, după Crimeea și Donbas, multe s-au schimbat, în special odată cu eliminarea de către Kiev a dreptului de tranzit al militarilor ruși prin teritoriul Ucrainei și blocada economică și politică crescândă a Transnistriei (…). Situația în regiunea transnistreană este dificilă, pensiile și salariile din sectorul public au un procentaj de plata de 30%, întreprinderile producătoare funcționează la capacitate redusă, o treime din populație a părăsit ,,republica”»[8].

Deputatul PSRM este de părere că ,,Moldova nu poate deveni membru UE cu conflictul transnistrean (…) orice stat CSI care va solicita statutul de candidat al UE va pierde părți importante din teritoriul național (…) niciun stat din regiune nu se poate integra in UE în formula teritorială și demografică prezentă”[9]. Unul dintre comentariile acestuia, preluat de presă, face referire la poziția Rusiei față de Transnistria, dar în același timp și față de Găgăuzia: ,,Rusia nu abandonează Transnistria, acest lucru este înţeles la Chişinău, însă politicienii moldoveni nu sunt pregătiţi să accepte formula federalizării, propusă de Moscova. Aici toţi care vor stat unitar au fost de acord cu pierderea Transnistriei”[10].

Raportarea lui Bogdan Țîrdea la problematica transnistreană aduce în ecuație efecte regionale majore, în cazul unirii României cu Republica Moldova: ,,orice tentativă de unire va provoca un război civil care se poate extinde uşor şi pe teritoriul României şi UE. Plus la aceasta, unirea va stimula destrămarea României şi Ucrainei. Găgăuzia îşi va declara independenţa. Același lucru îl va face și Transnistria. Vor apărea republici şi la nordul Moldovei şi la sudul Ucrainei (republica Bugeac) şi în Transcarpatia (rusinii şi maghiarii), care probabil vor fi recunoscute de Rusia, Ungaria şi Polonia. Maghiarii şi romii din România ar putea şi ei să-şi declare independenţa. Acesta va fi finalul proiectului naţional românesc. De aceea România ar trebui nu să înghită Moldova, ci să-i consolideze independenţa. Or, aceasta este garanţia existenţei României”[11].

Zinaida Greceanii, devenită președinte al partidului după demisia din partid a lui Igor Dodon (care, conform Constituției, nu poate cumula funcția de președinte al statului cu cea de președinte al partidului), aduce în fața opiniei publice precizări suplimentare pe tema programului PSRM la chestiunea transnistreană. În decembrie 2016, la congresul extraordinar, aceasta a anunțat că PSRM va lansa (în cursul lui 2017), proiectul „Două maluri – un spațiu unic”[12]. Proiectul pleacă de la principiul că „(…) pentru noi, transnistrenii sunt parte a poporului nostru multietnic”. Existã și un evident interes de partid, din moment ce „zeci de mii de transnistreni au votat pentru candidatul nostru la Preşedinţie. De aceea, Partidul Socialiştilor poartă răspundere, inclusiv în faţa alegătorilor din Transnistria”. În esență, vom vedea „o colaborare multilaterală între politicieni și societatea civilă (…). Acest proiect va viza toate domeniile – de la cel social-economic până la cel cultural-umanitar”[13].

Sintetizând, frazele-cheie ale programului PSRM în tema transnistreană sunt:

  1. Cauza principală: unionismul
  2. Metoda: negocierea internă și referendumul
  3. Soluția: federalizarea
  4. Partenerul extern preferat: Federația Rusă
  5. Factorii externi periculoși: NATO, UE, România
  6. Prezența militară rusă: retragere după obținerea soluției politice.

 

[1] În această cercetare nu facem deosebire între pozițiile publice ale lui Igor Dodon în calitate de președinte PSRM și cele expimate după depunerea mandatului, cu ocazia preluării funcției de președinte al Republicii Moldova; avem în vedere continuitatea de idei și clarificările utile asupra pozițiilor anterioare, care au survenit după preluarea mandatului prezidențial

[2] Cred că și cei mai aprigi anti-ruși încep să înțeleagă că sunt necesare relații bune cu Federația Rusă, la http://www.europalibera.org/a/27854454.html, (12.07.2016)

[3] Igor Dodon își vede de ,,misiunea rusească”: trebuie să acordăm un statut special Transnistriei”, la http://infoprut.ro/45743-igor-dodon-isi-vede-de-misiunea-ruseasca-trebuie-sa-acordam-un-statut-special-transnistriei.html (11.11.2016)

[4] Idem

[5] Dodon va insista să fie creat un stat federal Moldova-Găgăuzia-Transnistria, care va intra în Uniunea Vamală, la http://www.timpul.md/articol/(manipulare)-dodon-va-insista-sa-fie-creat-un-stat-federal-moldova-gagauzia-transnistria-care-va-intra-in-uniunea-vamala-67167.html (08.12.2014)

[6] Conflictul din Transnistria a izbucnit din cauza tentativelor de unire cu România, la http://www.libertatea.ro/stiri/igor-dodon-conflictul-din-transnistria-izbucnit-din-cauza-tentativelor-de-unire-cu-romania-1659344,  (17.11.2016)

[7] Idem

[8] Idem

[9] Orice stat CSI, care va solicita statutul de candidat la UE, va pierde părți importante din teritoriul național, la https://lact.ro/2014/04/24/bogdan-tirdea-orice-stat-csi-care-va-solicita-statutul-de-candidat-la-ue-va-pierde-parti-importante-din-teritoriul-national/ (24.04.2014)

[10] Transnistria, o nouă Crimeea, la http://geopolitics.ro/transnistria-o-noua-crimeea/ (17.04.2014)

[11] Operațiunea Unirea 2018, misiune imposibilă, la http://www.noi.md/md/news_id/79013, preluat de http://gagauzinfo.md/md/index.php?newsid=254 (18.02.2016)

[12] Greceanîi despre Transnistria: În 2017 PSRM va lansa proiectul „Două maluri – un spaţiu unic”, la http://actualitati.md/md/politica-interna/greceanii-despre-transnistria-2017-psrm-va-lansa-proiectul-doua-maluri-un-spatiu (18.12.2016)

[13] Idem

 

(va continua)