Ion Leahu: Noul regim vamal în Transnistria

Camera de industrie şi comerţ din Transnistria, în persoana şefului acestei Iurie Ganin, a lansat explicaţii conducătorilor întreprinderilor locale referitor la principiile funcţionării regimului comercial cu UE. Din cele spuse absolut clară este doar o singură noţiune: agenţii economici din regiune, în continuare, vor comercializa fără a plăti taxele respective – cum se practică anterior, în perioada funcţionării preferinţelor comerciale autonome. Numai, că potrivit lui Ganin, actualul regim nu este conservarea preferinţelor. Dar, nici nu este rezolvată aderarea regiunii transnisrene la Acordul cu privire la liber schimb, stabilit între RM şi UE. Spre deosebire de regimul preferenţial, actualul nu este limitat în timp şi implimentarea lui cere autorităţilor de la Tiraspol îndeplinirea unor condiţii, pe care nu le-a descifrat, odată ce acestea ţin de conducerea politică. Directorii întreprinderilor transnistrene, în loc să se bucure şi se pornească carul spre Europa, au intervenit cu solicitări suplimentare. Au, chipurile, probleme cu efectuarea operaţiunilor bancare. Sunt nevoiţi să apeleze către Banca Naţională a RM, în legătură cu ceeea ce ei cer: ca UE să contribuie la eliberarea băncilor transnistrene a codului SWIFT, ce le-ar permite acestor instituţii să interacţioneze direct cu partenerii din exterior.

Deci, avem decizia UE de a permite agenţilor economici transnistreni a comercializa pe pieţile europene fără a achita taxele respective, factor care a salvat regimul secesionist de la default, da poate şi de la un haos complet. Însă, în loc să mulţumească, admnistraţia regiunii a declarat că este în aşteptarea noilor cedări, care fiind realizate, şi mai mult vor consolida „suveranitatea” regimului. Fără a face un pas de colibri spre reintegrarea statului, sau spre normalizarea situaţiei cu şcolile, penitenciarele etc. Stupiditatea acestei situaţii a depăşit dimensunile normalului într-atît, încît a trezit curiozitate la mass media din depărtări, care rar cînd prindeau ceva interesant pentru sine în Moldova. De data aceasta Radioul Francez (RFI) a expediat pe meleagurile noastre un corespondent special, cu numele de Eugen Gabrielean, care a cutreierat teritoriul, pentru a se documenta şi a argumenta careva concluzii.

Gabrielean începe cu constatarea fenomenului care va avea loc cu începerea la 1 ianuarie 2016. Pentru Transnistria va continua regimul de preferenţe comerciale. Pornind de la faptele că 3/4 din exportul regiunii este adresat UE, dar, concomitent, conducerea administrativă este afiliată deplin Moscovei, E. Gabrielean, în calitate de corespondent special ai RFI şi-a propus a descifra, cu ce s-ar putea finaliza această fortificare a regimului separatist.

Prima constatare – ziua de 1 ianuarie, care mai ieri era considerată drept cea neagră, a devenit un cadou de Crăciun. Exportatorii, 70% din produsul cărora este adresat UE, şi-au trecut sufletul, auzind că termenul preferințelor a fost extins. Puţin deranjează că Bruxelesul oficial nici într-un mod nu a comentat fenomenul, dar, poate pentru UE el e mai puţin important ca pentru Tiraspol.  

Din primele discuţii, purtate de E. Gabrielean cu factorii la Tiraspol, aflăm multe lucruri interesante. Astfel, în mai multe declaraţii făcute de E. Şevciuc şi „diplomaţii” de la Tiraspol, ştim, că „guvernul şi angajaţii MAI„în ultimii ani”activ au muncit pentru a obţine extinderea regimului preferinţial. Serghei Kirdan, director adjunct la fabrica de băuturi alcoolice KVINT, i-a comunicat lu Gabrielean că ei lucrează cu partenerii din exterior „ca în beci”, „ca cu ochii legaţi”, necunoscînd regulile de joc. Tratativele cu privire la 1 ianuarie 2016 au început doar în ultima lună. Dacă s-a fi discutat de cîţiva ani, precis că deja era un rezultat pozitiv, afirmă Kirdan. Întreprinderea se străduie să existe. Are 1300 de angajaţi, prelucrează divin în 20 000 de butoaie. Este dotată cu aparataj sofisticat, produs în Italia şi Franţa. 25% din produs se exportează. Pe firme este indicat – „Produs în Republica Moldova”.   

S. Kirdat a mai deschis lista solicitărilor regimului de la Tiraspol. Din 2006, de când Chişinăul a insistat asupra înregistrării în organele vamale a RM a întreprinderilor care exprtează produsul, regiunea nu are drept a utiliza propriile unităţi de transport, cu înregistrarea locală. Sunt impuşi a apela la companiile de profil din Moldova sau Ucraina. Astfel, admnistraţia regională cere categoric ca RM să ridice restricţiile şi să permită transportatorilor locali utilizarea propriilor plăcuţe de inmatriculare a transportului.  Drept că, odată cu declanşarea conflictului în Ucraina, a fost pierdută  această piaţă – care absorbea nu mai puţin de 10% din exporturi. Cît nu este de mirat, dar pe cale de pierdere este şi piaţa din FR. Indiferent de faptul, scrie Gabrielean, că Moscova declară Transnistria „stat aliat”, embargoul impus Republicii Moldova, se extinde în mod automat şi asupra Transnistriei. Numai că, spre deosebire de alte direcţii, cum ar fi Ucraina, cea orientată spre Rusia nu provoacă exprimări dure. Consumatorii din FR de sine-stătător identifică posibilităţi pentru a aduce divinul de la Tiraspol pe rafturile comerciale din FR. Evident că nu în volumurile rîvnite, ca de altă dată. În 2006 piaţa rusească constituea 50% din exportul integral a regiunii, în 2015 – 8%. Diferenţa se observă, precum şi motivele, din care piaţă vestică a devenit colac de salvare.

Situaţia în care „capul” (conducerea politică) tinde spre răsărit, iar „picioarele” (pieţele de desfacere) duc către vest,  a determinat necesitatea găsirii unei soluţii rezonabile. Cum relatează Iurie Ganin, şeful Camerei de Comerţ şi Industrie din Transnistria, „vectorul geopolitic al Transnistriei este cel estic, este axat spre integrarea euroasiatică, şi deloc nu cu Uniunea Europeană”. Din aceste motive lesne noi nu dorim să devenim parte a Zonei de liber schimb cu UE. Îns, businesul vital are nevoie de comerţul fără taxe pe pieţele europene. Se cere şi aplicarea standardelor europene în procesul de producere şi comerţ. Pentru asta nu dispunem de mijloace şi specialişti. Moldova nu se grăbeşte să readreseze ceva asistenţă, din cea oferită de Bruxellles. Iată încă un lot de solicitări: a deveni parte componentă a zonei de liber schimb nu vor (nu vor să accepte cerinţele comerciale a UE), dar asistenţa materială ar accepta-o. Marfa, perfectată la nivel european, ar costa mai mult şi pe piaţa rusească (I.L.).

Ganin spune că au de găsit sursele de compensare a veniturilor, care ar fi fost pierdute, în caz că UE la 1 ianuarie 2016 nu extindea termenul preferinţelor. Este vorba de 20 milioane dolari SUA. S-a propus efectuarea unei reforme fiscale, care prevede aplicarea TVA; însă sunt necesari trei ani ca sistemul să devită eficient.  Sistemul financiar transnitrean este rupt de la cel mondial, ce exclude asistenţa din partea UE, cu care Transnistria nu are relaţii bancare directe – ci doar prin Moldova. Dar Moldova nu -a accepta să ne ajute, pentru a nu-şi fortifica inamicul. Iată concluzia: Chişinăul solicită salvarea economică a regiunii, fie şi prin denegrarea principiilor, iar Tiraspolul declară că suntem inamici. Şi cere relaţii economice, financiare, politice directe cu UE (I.L.).

Apoi, E. Gabrielean face o presupunere destul de neaşteptată. În situaţia dată, şi la Chişinău, şi la Tiraspol, ar exista înţelegerea că cel mai prost scenariu ar fi transformarea Transnistriei într-o enclavă rusească, plasată între Ucraina şi Moldova, axate spre Uniunea Europeană. La Tiraspol al ceva nici nu se admite – ideea dată o vociferează pînă şi copiii. Ar fi confundat ceva corespondentul special de la Radioul FI. În continuare, domnia sa spune mai multe adevăruri. În regiune oficial locuiesc 500 mii persoane; în realitate, nu mai mult de 300 000. Nivelul de viaţă este în permanentă scădere. Tineretul pleacă pe capete, iar pensionarilor – care constituie o treime din populaţie – le-au redus pensia cu 30%. Sechestrarea e condiţionată de reducerea asistenţei financiare din partea FR, care anterior constituia 75% din venitul bugetar al regiunii, ce se estimează la un miliard dolari SUA anual. În asemenea circumstanţe, devine actuală întrebarea – dar în genere, cât timp FR îşi mai poate permite luxul de a întreţine Transnistria? De la această firească întrebare, Gabrielean trece la afirmaţii, care, probabil, aparţin tot funcţionarilor din Tiraspol. Ei spun, că pornind de la situaţia din regiune, Bruxellesul şi Chişinăul ar fi înţeles că este cazul de a reduce din tensiuni, condiţionate de fenomenul 1 ianuarie 2016 (anularea preferinţelor). Este clar că opiniile UE nu sunt influenţate de „pericolul” a pierde pieţele transnistrene. E o problemă de ordin politic. O frontieră comercială la Nistru ar putea (consideră Gabrielean sau cineva din Tiraspol) aprofunda contradicţiile între Chişinău şi Tiraspol, pe când UE doreşte reintegrarea acestora. Da, nimeni nu e contra; însă Tiraspolul, cel puţin din cele de mai sus, absoarbe înlesnirile, fără a fi receptiv la capitolul reintegrare (I.L.). Parţial, opinia dată a primit susţinere din partea doamnei Tatiana Lariuşina, expert în domeniul economiei la IDIS „Viitorul”. Domnia sa consideră,că situaţia se schimbă. Anterior se considera că este stabilit deadline şi problema e scoasă de pe agendă. La moment o asemene abordare nu mai domină, cedînd în faţa opiniei că „reglementarea costă mult mai scump”. Nu poate fi o comparaţie cu jocul,în care unul câştigă exact atât cît a pierdut oponentul. În actuala realitate încercăm să identificăm o nouă strategie, care ar condiţiona câştigul comparativ egal a  tuturor partenerilor.

La Tiraspol există temeri că strategia nouă, la care s-a referit economista Lariuşina, i-ar condiţiona doar pierderi. Argumentarea. Din 2016, la punctul de control vamal „Cuciurgan”, Moldova intenţionează să devină participant de rînd cu Ucraina, la procesul de control vamal. Asta, în opinia lui Iurie Ganin, ar însemna că Chişinăul, deţinând controlul asupra exportului şi importului transnistrean, ar fi redirecţiona şi torentele financiare de la Tiraspol spre Chişinău. Astfel, ar fi deteriorate puternic bazele financiare ale statului nostru, conclude Ganin. Evident că la Chişinău acest proces, perceput la Tiraspol ca strangulare, este văzut ca reintegrare. Doamna Lariuşina apreciează controlul din partea RM la vamă ca unul dintre paşii spre integrare. Concomitent, consideră Lariuşina, va fi atacată şi practica de contrabandă, dimisiunile reale ale căreia nimeni nu este gata să le afirme. Ţigări, arme, carne, alcool. Torentele de contrabandă sunt atât de mari, că calea ferată deja nu mai face faţă. Subiectul nu mai este pentru primele pagini, şi nu că ar fi scăzut volumul acţiunilor, dar a devenit o banalitate – afirmă pentru RFI analistul Oazu Nantoi. Nantoi e completat de un jurist din Transnistria, care a preferat anonimatul. Oricare politician din RM doreşte să dispună de relaţii în Transnistria, unde se poate face venit fără o publicitate nedorită. Transnistria asigură şi venitul, şi secretul. Fenomenul derivă din conţinutul proiectului „Transnistria”, care cu acest scop a şi fost lansat. La moment de aceste particularităţi minunate ale proiectului beneficiează cei care pot, indiferent în care stat ale lumii locuesc. Anume în aceste particularităţi este tăinuită cauza nesoluţionării diferendului, care ar fi fost  declanşat din contradicţiile geopolitice: Moldova tindea spre suveranitate, iar Transnistria – spre URSS sau Rusia. Posibil cu 25 ani în urmă, existau şi asemenea motive. Astăzi totul se reduce la profit. Clasa politică din Moldova e coruptă la infinit. Însuşi modelul de statalitate a RM nu pare convingător. Politicienii, în comun cu camarazii lor de la Tiraspol, extrag profit. Evident, că ei nu sunt cointeresaţi în soluţionarea conflictului.   

Anul care se scurge, este numit cel al posibilităţilor ratate. Statul a fost zguduit puternic de manifestaţii, în cadrul cărora s-a cerut anchetarea activităţii lui V. Plahotniuc, acuzat de majorarea tarifelor la energie electrică; coruperea magistraţilor; furtul miliardului din sistemul bancar al republicii. Obiectiv devin evidente necesităţile soluţionării diferendului nistrean, însă se opune calitatea democraţiei moldoveneşti.

Gabrielean a ajuns la concluzia că UE, de comun cu Ucraina şi RM, ar putea în mod paşnic a demonta regimul secesionist, a integra această fâşie de pământ în Republica Moldova. O. Nantoi consideră, că integrarea teritorială a Transnistriei în RM ar condiţiona evacuarea trupelor ruse din regiune. Ar fi spre interesele ambelor. Noi recuperăm piaţa rusească, Rusia scapă de o „bătaie de cap”, în ce s-ar fi transformat regiunea.  

Mai mulţi experţi afirmă că Moldova şi Transnistria sunt locul unde se intersectează două formaţiuni de integrare. Cu cît e mai evidentă disensiunea între UE şi UEAS, cu atît e mai complicat aici. Dar, noi am fi putut deveni model de interacţiune pozitivă ale acestor sisteme şi obţinerea dublelor venituri de la acestă colaborare. Ca în procesul de interferenţă a luminei, care o poate multiplicată, or din contra, ceda întunerecului. Cu o asemenea notă pozitivă E. Gabrielean încheie.

Noi nu putem împărtăşi cu reporterul de RFI optimismul, odată ce doar la o zi după publicare, de la Moscova a sosit o declaraţie care spulberă toată bruma optimistă. MAE a FR, prin intermediul vice-ministrului G.Karasin, a reacţionat la afirmaţiile Preşedintelui RM, N. Timofti, care destul de intelegent a explicat în cadrul conferenţei internaţionale cu genericul «Politica de neutralitate: colaborarea internaţională pentru pace, securitate şi dezvoltare», necesitatea evacuării trupelor ruse din Republica Moldova. „Asemenea declaraţii Preşedintele Moldovei îşi permite nu pentru prima dată. Timp de 24 de ani, afirmă Karasin, pacificatorii ruşi garantează pacea şi previzibilitatea vieţei a populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului. Este cazul, declară diplomatul rusesc,  a continua tratativele şi a renunţa la demersuri de acest gen; a manifesta o atitudine serioasă faţă de obligaţiunile internaţionale de drept, care şi le-a asumat acest stat. Trebuie să se ocupe de lucruri reale, şi să evite practica declaraţiilor deşerte. Nimic afară de nervozitate, aceste declaraţii nu aduc”.

Deciziile de ultima oră în Rusia, prin care suprimarea legislaţiei internaţionale care va ceda locul celei interne, formează o perspectivă destul de sumbră. Practic, devine iluzie speranţa de a soluţiona diferendul prin intermediul instanţelor internaţionale. Şi alte derivate, care lanţ vor urma noutăţile din FR. Vom vedea.

Ion Leahu.