7.4 C
București
luni, noiembrie 9, 2026
AcasăAfaceri si IndustriiAnaliză Spotmedia: Cum ne limitează imaginea pe care o avem despre noi...

Analiză Spotmedia: Cum ne limitează imaginea pe care o avem despre noi înșine

Date:

Alte stiri importante:

Pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică, între speranță și lipsa tratamentului

Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă transformă activitățile zilnice obișnuite — urcatul...

Lipsa banilor și a timpului ne reduce capacitatea cognitivă, explică un expert

Lipsa banilor nu afectează doar portofelul, ci și capacitatea...

Imaginea pe care o avem despre noi înșine ne poate proteja, dar ne poate și îngrădi, susține psihoterapeutul adlerian George Chiriacescu într-o analiză publicată de Spotmedia. Atunci când portretul interior devine o condiție a valorii personale, orice abatere de la el pare o amenințare, iar reacția firească este să ne apărăm — nu să înțelegem ce s-a întâmplat cu adevărat.

Potrivit analizei semnate de George Chiriacescu în Spotmedia, mecanismul devine vizibil în situații aparent banale: cineva primește un mesaj prin care o prietenă îi spune că a fost rănită de o glumă făcută în public, iar primul impuls nu este curiozitatea față de trăirea celuilalt, ci apărarea — „Nu mai putem face nicio glumă?”. Autorul consideră că această reacție nu vine din rea-voință, ci din nevoia de a păstra intact omul bine intenționat din propria poveste.

Disonanța cognitivă și logica privată care ne guvernează alegerile

Conceptul de disonanță cognitivă, formulat de Leon Festinger în 1957, descrie disconfortul care apare atunci când comportamentele, valorile sau convingerile noastre intră în contradicție. Potrivit analizei lui George Chiriacescu în Spotmedia, tensiunea poate fi redusă fie prin schimbarea comportamentului, fie prin găsirea unor explicații care fac nepotrivirea mai ușor de suportat. Cineva care se consideră atent, dar află că a rănit o persoană, poate asculta și repara — sau poate decide că celălalt exagerează și că nu are nimic de reconsiderat.

Autorul introduce și noțiunea adleriană de logică privată — concluziile personale prin care interpretăm lumea și locul nostru în ea, construite adesea din experiențe timpurii și folosite ulterior fără a mai fi verificate. În opinia lui Chiriacescu, imaginea de sine se sprijină frecvent pe această logică: dacă cineva a ajuns să creadă că valoarea sa depinde de a nu avea nevoie de nimeni, independența nu mai este o opțiune, ci o obligație.

Potrivit aceleiași analize, această dinamică apare în forme concrete și recognoscibile. Un om care a susținut familia ani la rând refuză ajutorul oferit de cei din jur, aproape ofensat, spunând „Lasă, mă descurc” — nu pentru că nu este obosit, ci pentru că a primi sprijin ar însemna, în logica sa interioară, că nu mai este persoana pe care ceilalți se pot baza. La fel, un profesionist apreciat refuză să conducă un proiect într-un domeniu nou, invocând că nu este momentul potrivit, deși în spatele acestei explicații se ascunde, potrivit autorului, o regulă mai veche: dacă nu este bun de la început, se va vedea că nu este atât de competent.

Costul invizibil al protejării propriului portret

Chiriacescu descrie, în analiza publicată de Spotmedia, tendințele identificate de Alfred Adler prin care oamenii încearcă să protejeze sentimentul propriei valori în fața eșecului sau a respingerii. Acestea nu sunt deliberate și nici ușor de recunoscut, pentru că se prezintă sub forma unor explicații credibile: cel obosit spune că nu vrea să-i încarce pe ceilalți, cel care evită o provocare invocă responsabilitățile actuale, iar cel care nu își cere scuze susține că nu poate accepta nedreptatea. Tocmai adevărul parțial din aceste justificări face dificilă examinarea întregii situații, apreciază autorul.

Există și o dimensiune relațională a acestui mecanism, potrivit analizei. Un părinte care s-a definit multă vreme prin faptul că este indispensabil poate susține sincer independența copilului, dar intervine la fiecare decizie a acestuia — explicând riscuri, corectând, avertizând — până când grija lasă prea puțin loc autonomiei. Întrebarea pe care o ridică autorul este dacă aceste intervenții îi servesc copilului sau nevoii părintelui de a rămâne necesar.

Potrivit lui George Chiriacescu, prețul acestei apărări este mai puțin vizibil pe termen scurt, dar real: epuizare, oportunități ratate, relații în care discuțiile importante sunt amânate până când cuvintele potrivite nu mai pot fi găsite. Uneori costul este și mai subtil — cel care trebuie să fie mereu cel care știe nu își mai permite să întrebe, cel care trebuie să reziste nu mai poate accepta să fie sprijinit, iar cel convins că rolul său este să se sacrifice ajunge să perceapă odihna ca pe o vină.

Maturizare fără renunțare la sine

Autorul face o distincție importantă, potrivit analizei Spotmedia, între a rămâne fidel unei valori și a te simți obligat să aperi o definiție despre tine însuți. Responsabilitatea poate fi prețuită fără a-ți asuma toate poverile, competența fără a ști totul, apropierea fără a deveni indispensabil. Când fiecare abatere de la portretul interior pare o pierdere a valorii personale, alegerile nu mai sunt dictate de situație, ci de ceea ce persoana respectivă își permite să fie.

Maturizarea psihologică, în viziunea lui Chiriacescu, nu presupune renunțarea la identitate sau schimbarea convingerilor la orice contradicție, ci capacitatea de a suporta descoperirea că propria poveste despre sine este incompletă, fără ca aceasta să diminueze valoarea personală. A fi puternic ani la rând și a avea acum nevoie de ajutor, a fi competent și a mai avea de învățat, a iubi pe cineva și a-l fi rănit — niciuna dintre aceste realități nu anulează ce a fost construit, susține autorul, dar fiecare cere să fie lăsat loc unei nuanțe noi.

Potrivit analizei publicate de Spotmedia, perspectiva adleriană adaugă și o dimensiune socială: în loc să caute exclusiv să nu pară slab, omul poate lua în considerare ce sprijin are nevoie și cum îl poate primi; în loc să demonstreze că are dreptate, poate observa ce se întâmplă cu relația; în loc să păstreze un rol, poate descoperi o altă formă de a contribui. Când acest pas este dificil de făcut singur, autorul consideră că psihoterapia poate ajuta la recunoașterea regulilor care țin o persoană captivă într-o anumită imagine de sine și la descoperirea că se poate trăi și altfel.

Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cat-ne-costa-sa-ramanem-cine-credem-ca-suntem

Sursa foto: Alex Green / Pexels

Articole recente

web design itexclusiv.ro