18.04.2014: Cum trăiesc românii din Transnistria intensificarea conflictului din Ucraina

Ion Iovcev şi Raisa Pădureanu, directorul şi directorul adjunct al singurului liceu românesc din Tiraspol, au venit în studioul Adevărul pentru a povesti cum resimt românii din Transnistria, zonă separatistă aflată sub controlul pro-ruşilor, eventualitatea unui război civil în Ucraina şi cât de real este riscul ca scenariul Crimeea să se repete şi în Republica Moldova.
Despre Transnistria s-a spus în nenumărate zone că este un barometru care arată cum evoluează relaţiile Rusiei cu Europa. Au fost vremuri în care a intra în Transnistria însemna a-ţi pune viaţa în pericol, au fost însă şi perioade mai relaxate, când prin aşa-zisa vamă a separatiştilor se trecea în câteva minute.   

Românii care locuiesc acolo au resimţit fiecare schimbare de atitudine pe axa Moscova-Bruxelles-Washington. La scurt timp după ce Moldova a parafat acordul de asociere şi liber schimb cu UE, la Liceul Lucian Blaga din Tiraspol s-au intensificat presiunile. Când secretarul american de stat John Kerry a vizitat Republica Moldova, Iovcev a fost arestat sub acuzaţii false.    

Cei doi profesori români din Transnistria au povestit în ce măsură au resimţit tensiunile dintre Rusia şi Occident pe fondul crizei din Ucraina şi vor explica de ce analiştii se grăbesc să afirme că scenariul Crimeea se poate repeta în zona separatistă a Republicii Moldova.   

Micolai, elev în clasa a XI-a la Liceul Lucian Blaga din Transnistria: Rusia a procedat foarte incorect. A făcut un jaf istoric. A fost un referendum ilegal pentru că armata Rusiei era în Crimeea, şi a fost organizat în doar 2 săptămâni. Nu cred că legislaţia ucraineană permitea aşa ceva. S-au intensificat tensiunile şi în Transnistria. Se înaintează documente zilnic, pentru ca Transnistria să devină teritoriul Rusiei. Dar în Moldova avem un regim stabil şi nu cred că va permite acest lucru. Ion Iovcev Şcolile noastre sunt un barometru pentru relaţiile dintre Moldova şi provincia Transnistria. Ştiam că înainte de parafarea acordului de la Vilnius, că şcoala noastră va avea probleme. Şi aşa s-a şi întâmplat. Iar când în Ucraina au început mişcările şi regimului Ianukovici a căzut, am înţeles că ne aşteaptă vremuri grele. Au fost presiuni mari asupra noastră pentru influenţarea parcursului european al Moldovei. Aveau nevoie de pretexte să ne închidă. Pe 5 februarie a fost punctul culminant când am fost reţinut de miliţie alături de contabilă, pentru aşa zisă contrabandă. Erau de fapt salariile profesorilor. Nici până acum nu ne-au returnat banii furaţi. Au venit procurori din Tiraspol, am fost citaţi la miliţie. Sunt probleme serioase şi toate sunt legate de evenimentele din Ucraina. În Transnistria ar putea să fie o Crimee dar pe ruşi îi încurcă regiunea Odessa.

Ion Iovcev: Un referendum ar ieşi cu 97-98% ca şi în perioada sovietică. Aşa cum a fost şi cel din 2006.

Raisa Pădureanu: Ar vota sufletele moarte. Dar oricum lumea nu merge la vot. Mulţi sunt plecaţi peste graniţă, au o altă viziune, înţeleg altfel Europa. Cei care au rămas sunt manipulaţi, Europa este prezentată ca un monstru. Lumea nu are acces la informaţii corecte. Deja sunt cozi la paşapoarte, de când s-a aflat că se vor ridica vizele de pe 28 aprilie. Rusia se bazează numai pe minciuni. Ei promit la televiziunile lor una şi fac altceva. I

Ion Iovcev: Ca şi în Crimeea, un referendum în Transnistria este ilegal. Se află o armată străină aici şi mass media îndoctrinează populaţia băştinaşă, nu sunt partide, nu sunt ONG-uri. Dacă 40% sunt moldoveni români şi 30% ucraineni, observăm că minoritari sunt ruşii de fapt. Ucrainenii din Transnistria sunt şi ei manipulaţi, socotiţi populaţie rusofonă, dar tineretul a mai călătorit, are acces la internet şi la un moment dat ei vor avea un cuvânt de spus. Sper că nu vom ajunge la un referendum, deşi tendinţa Rusiei este de a transforma Marea Neagră într-un lac rusesc.

Raisa Pădureanu: Atât timp când în regiunea noastră este o dictatură, nu putem spera la alegeri libere. Noi suntem un popor mai mic până ne vom uni, dar nimeni nu are dreptul să îţi impună legile şi istoria lor. Noi avem tradiţiile noastre, limba noastră. Vorbim şi limba rusă, dar fiţi buni şi voi şi comportaţi-vă frumos la noi acasă. Uitaţi-vă la Ucraina, ce fac separatiştii acolo: cine are dreptul să dea jos drapelul unui stat de pe clădire? Nicolai, elev în clasa a XI-a la Liceul Lucian Blaga din Transnistria Am prieteni şi prieteni ruşi şi ucraineni. Desigur ei susţin regimul separatist şi acţiunile Rusiei. Ne mai certăm când vorbim despre politică. Chiar un prieten mi-a spus că dacă tot ţin aşa mult cu Moldova să mă duc de partea cealaltă a Nistrului. Mă voi strădui să vin la facultate în România. Aş vrea să intru la o facultate de drept internaţional sau istorie, pentru a intra în politică. Vreau să schimb ceva. Lor li se predă istoria Rusiei şi a Trasnistriei, apărute în 1992. Nu ştiu cum poţi să predai aşa ceva, este fals.

Raisa Pădureanu: Nepoţii mei sunt la o şcoală rusă. Veneau acasă şi îmi spuneau că au învăţat la clasă că fasciştii români au invadat republica Transnistreană în 1992 şi noi ne-am apărat ţara. Copiii recunoşteau că sunt prostii, venind dintr-un sistem de învăţământ din Kazahstan. Au stat numai un an la această şcoală şi s-au mutat cu mama lor în România, la Iaşi. Pe de altă parte, e uşor să pleci. Însă toată situaţia asta te trage înapoi- am muncit şi am trăit atâţia ani acolo, avem familii, prieteni. Şi până la urmă nu vrem să cedăm în faţa unor străini, până la urmă. Cei care termină facultatea la Tiraspol nu au unde să se angajeze, deci chiar şi ruşii merg la Chişinău şi acolo învaţă limba română, îşi mai schimbă mentalitatea.

Ion Iovcev: De ce să plecăm? Nu vrem să trădăm încrederea părinţilor, copiilor care încă sunt acolo. Pericolul cel mare este că în zona transnistreană a crescut o generaţie de tineri pentru care duşmanul numărul 1 a fost denumit ca fiind România şi apoi Moldova. E greu pentru noi, ei sunt învătaţi că român înseamnă duşman. Dar noi cultivăm toleranţa, valorilor europene, copiii noştri învaţă şi română şi rusă. Şi avem chiar şi elevi ucraineni, armeni, recent şi un copil turc, care vorbeşte foarte frumos. Profesorii din şcolile care au păstrat predarea în caracterele chirilice se tem să vină în şcoala noastră, pentru că nu sunt lăsaţi să vadă cum ne comportăm noi. Are loc o rusificare intensă. Peste maximum 5-10 vor dispărea şi şcolile cu caracterele chirile, în care se predă româna. În curând se va ajunge să vorbească româna numai pe la bucătărie. Iar autorităţile au tot interesul ca oamenii să nu mai vorbească limba, să nu îşi ştie tradiţiile, rădăcinile. Sunt mai uşor de manipulat. 

Nicolai, elev în clasa a XI-a la Liceul Lucian Blaga din Transnistria: UE ar putea să finanţeze mai multe proiecte, să perfecţioneze sistemul de educaţie, să organizeze schimburi de experienţe, ca să observe toată lumea din Trasnistria şi români, ucraineni sau ruşi, diferenţa şi cum putem evolua. Nu putem vorbi de unirea cu România până nu se rezolvă conflictul transnistrean.

Ion Iovcev: E vorba de fapt de reunire. E un lucru firesc în lumea largă. Orice popor doreşte să fie în interiorul unui stat. vrem nu vrem este vorba de evoluţia. Unirea sau reunirea trebuie făcută prin fapte concrete, cum facem şi noi zi de zi: cunoaşterea limbii, a istoriei neamului, schimburi de experienţe. Şi Bucureştiul are vina luni. Populaţia din România cunoaşte ce se întâmplă la noi, dar tineretul nu. Am fost la Colegiul Gheorghe Lazăr anul trecut şi când le-am povestit lupta noastră, au rămas surprinşi. Ei nu ştiau cu ce ne confruntăm. România s-a implicat în suştinerea celor 8 şcoli româneşti din Transnistria, dar ar putea face mai mult. De ce să nu fim ajutaţi şi financiar? De ce nu s-ar putea găsi un ajutor, un bonus la salariul unui profesor? I-ar motiva pe profesori, chiar şi pe elevii care învaţă bine. Sau un fond pentru a ne procura material didactic, manuale, cărţi. România este un stat UE, poate obţine fonduri europene. Noi nu avem nici materiale pentru stingerea incendiului, nicio cantină. Se poate rezolva, numai să existe voinţă. Să lăsăm politica la o parte. 

Raisa Pădureanu: Profesorii noştri locuiesc în cămin. Şi eu, de altfel. Chişinăul nu ne ajută deloc, nici măcar să iau un credit pentru a-mi cumpăra o locuinţă şi voi plăti 20-30 de ani. Moscova îşi susţine profesorii din Trasnistria, primesc chiar şi case. Eu nu am putut nici măcar să un telefon – am fost interogată, unde lucrez, cine sunt. Este foarte greu.

Ion Iovcev: Le mulţumesc celor care ne ajută pe reţelele de socializare, dar rog frumos să nu mai vorbească despre conturi deschise, pentru că noi nu primim niciun ban, dar suntem suspectaţi că luăm bani şi îi folosim în scop propriu. Sau ne acuza cei de la Tiraspol de românism. Noi ne vom retrage la un moment dat, am făcut tot ce am putut, dar cei care vor urma nu vor rezista

Nicolai, elev în clasa a XI-a la Liceul Lucian Blaga din Transnistria: România este un stat european şi are de unde să susţină proiecte în Moldova şi Transnistria. Referitor la unire, dacă nu în 2018, mai aşteptăm 100 de ani dar va fi. 

Sursa: http://adevarul.ro/news/eveniment/adevarul-live-traiesc-romanii-transnistria-intensificarea-conflictului-ucraina-1_534d3bfe0d133766a8cef006/index.html